„Asta nu e dragoste, e coțcăială…”

0
755

Să vezi, Anays, ne cunoscusem recent, eu mă îndrăgostisem lulea de el și eram gata să accept orice nebunie mi-ar fi propus, doar să-i fiu în preajmă, doar să-l văd, doar să-l simt, să-l țin de mână, să-l îmbrățișez și, știi tu, să nu-i mai dau drumul… Speram din tot sufletul ca el să-mi împărtășească cât de puțin sentimentele și făceam eforturi uriașe să văd asta acolo unde, de fapt, nu era decât o oarecare atracție sexuală motivată mai mult de plictiseala lui decât de prezența mea.

Și-n ciuda evidenței, am acceptat să mă culc cu el nu doar pentru că îl doream, ci și pentru că speram ca așa să mă liniștesc cumva, să-mi astâmpăr setea și dorul de el. Anays, nu are rost rost să-ți spun ce prostie am făcut, nu-i așa? Pe moment, am simțit că l-am „bifat” și am tras nădejde să pot trece mai departe, să nu mă împiedic de el… dar, curând, am înțeles că nu fusese deloc așa. Dimpotrivă, ca orice femeie, căzusem în propria plasă și acum nu mă mai interesa decât o relație cu el, indiferent de termeni. Și am acceptat ca luni de zile să-i fiu metresă (sună urât? așa mă „alinta” el) în ciuda tuturor obstacolelor, a umilinței pe care o simțeam în fiecare minut petrecut cu el și a răului pe care această promiscuitate mi-l făcea… Viața mea se alterase considerabil, îmi dădeam seama că este mai mult obsesie din partea mea, decât iubire și o nemernicie din partea lui, pentru că se folosea de ce simțeam eu pentru a obține sex fără prea mari obligații… Să nu-ți imaginezi că nu am discutat de nenumărate ori situația cu el, că nu i-am spus că-l iubesc și că de aceea accept totul, dar că asta nu înseamnă că nu îmi dau seama ce face și că îl implor să mă lase dacă nu simte absolut nimic față de mine, eu neavând tăria să o fac… Și, Anays, m-aș fi mulțumit cu oricât de puțin… dar ce, crezi că era prost? De fiecare dată îmi spunea că trebuie să am răbdare, că situația lui este complicată și că, până la urmă, din toată ecuația vom rămâne doar noi doi… și nici gând să mă lase, ceea ce, trebuie să recunosc, mă îmbăta teribil cu apă rece… și sunt convinsă că aș fi dus-o mult timp așa, dacă nu ar fi avut într-o zi proasta (sau fericita?) inspirație ca atunci când eram în intimitate să-mi spună așa, tam-nesam… „Asta nu e dragoste, e coțcăială…” Pe bune?? Poate pentru tine i-am spus și șocată, mi-am adunat hainele, m-am îmbrăcat rapid și am plecat de la el… nici nu credeam că voi avea vreodată forța să fac asta, dar se pare că nu reușise să mă umilească și să mă jignească în așa măsură cu tot comportamentul lui necioplit, cum reușise să o facă cu aceste câteva cuvinte spuse în cel mai nepotrivit moment posibil. Însă cred că ar trebui, într-un fel, să-i fiu recunoscătoare, căci așa am reușit, în sfârșit, să mă desprind…

Am plecat atunci și am făcut-o definitiv… și știi care e ironia? La momentul respectiv nici măcar nu cunoșteam sensul cuvântului „coțcăială”, doar l-am intuit din tonul cu care îmi fusese adresat…

Dina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord