4 martie 2024
Astăzi am împlinit 32 de ani. E ciudat cum numerele par să capete o greutate mai mare cu fiecare an care trece. Îmi amintesc cum, la 20 de ani, visam la 30 ca la un prag al stabilității, al împlinirii. Îmi imaginam o casă frumoasă, un soț iubitor și, poate, doi copii zâmbitori alergând prin grădină. Realitatea însă, este diferită. Trăiesc într-un apartament mic și cochet în centrul orașului, am un job bun care îmi asigură independența financiară, dar sunt singură. Prietenele mele îmi sunt alături, și pentru asta sunt recunoscătoare, dar uneori mă simt rătăcită, fără un loc clar în această societate care pune atât de mult accent pe cupluri și familii.
15 martie 2024
Azi m-am întâlnit cu fetele. Ne-am văzut la cafeneaua noastră preferată și am râs ore în șir, povestind despre tot felul de lucruri. Totuși, după fiecare întâlnire, când mă întorc acasă, simt un gol imens. Prietenele mele, Ada și Sorina, sunt minunate, dar ele au familii, au copii. Eu… eu am doar acest jurnal și gândurile mele nocturne. Mă întreb adesea ce fac greșit. Am ieșit la întâlniri, am încercat să am relații, dar parcă nimic nu se leagă. E ca și cum aș fi blocată într-o buclă de întâlniri superficiale, fără să găsesc vreodată pe cineva cu care să rezonez cu adevărat.
28 martie 2024
Astăzi am avut o întâlnire pe care am așteptat-o cu nerăbdare. Mircea, un bărbat pe care l-am cunoscut prin intermediul unei aplicații de dating. Părea atât de promițător: inteligent, amuzant, cu aceleași interese ca și mine. Dar când ne-am întâlnit în persoană, parcă magia a dispărut. Conversația a fost stângace, momentele de tăcere au fost lungi și apăsătoare. Mă întreb dacă nu cumva problema sunt eu. Poate că standardele mele sunt prea ridicate, sau poate că pur și simplu nu sunt făcută pentru a avea o relație. Mi-e greu să nu mă gândesc la asta.
10 aprilie 2024
Astăzi, la serviciu, am avut o discuție interesantă cu colega mea, Alina. Ea este căsătorită de zece ani și are doi copii. Mi-a mărturisit că uneori invidiază libertatea mea, posibilitatea de a face ce vreau, când vreau, fără responsabilitățile unei familii. E ironic cum noi, femeile, tindem să ne dorim ce nu avem. Poate că adevărul este că niciuna dintre noi nu are cu adevărat „totul”. Societatea ne împinge să credem că trebuie să fim împlinite doar printr-o relație stabilă, dar poate că adevărata împlinire vine din acceptarea propriei noastre vieți așa cum este.
23 aprilie 2024
Astăzi m-am simțit mai bine. Am petrecut ziua cu Ada și fiica ei, Clara. Am fost în parc, ne-am jucat, am râs mult. Clara m-a îmbrățișat la final și mi-a spus că mă iubește. E uimitor cât de multă fericire poate aduce un copil cu un simplu gest. M-a făcut să mă simt apreciată și iubită, chiar dacă nu sunt mama ei. Poate că scopul meu nu este neapărat să am propria familie, ci să fiu acolo pentru cei pe care îi iubesc deja. Ada mi-a spus că sunt ca o mătușă pentru Clara, și asta mi-a adus o bucurie imensă.
5 mai 2024
Astăzi, am luat o decizie. Nu voi mai lăsa presiunile societății să mă facă să mă simt insuficientă. Voi trăi viața așa cum îmi doresc, fără să mă gândesc că trebuie să urmez un anumit tipar. Am prietene minunate, o carieră care îmi place și multe lucruri frumoase în jurul meu. Dacă va veni și iubirea, o voi primi cu brațele deschise, dar nu voi mai căuta cu disperare ceva care pare atât de iluzoriu. Am atâtea de oferit lumii și atâtea de trăit.
20 mai 2024
Astăzi, am început un curs de pictură. Este ceva ce mi-am dorit să fac de mult timp, dar mereu am amânat. A fost minunat să mă pierd în culori și forme, să îmi las imaginația să zboare. M-am simțit liberă și creativă, iar asta mi-a adus o mare satisfacție. Poate că asta este cheia: să îmi umplu viața cu lucruri care îmi aduc bucurie, să îmi permit să explorez și să cresc. Relațiile vor veni și ele, dar între timp, voi învăța să mă iubesc pe mine însămi și să mă bucur de propria mea companie.
3 iunie 2024
Astăzi am realizat ceva important. Viața nu este o cursă, nu este despre cine ajunge primul sau cine bifează toate „realizările” așteptate de ceilalți. Este despre a găsi fericirea în fiecare zi, în micile momente de bucurie, în prieteniile sincere și în pasiunile care ne fac inima să bată mai tare. Și eu am aceste lucruri. Poate că drumul meu este diferit, dar este al meu și îl voi urma cu mândrie.
29 iunie 2024
Acest jurnal este un martor mut al călătoriei mele spre auto-descoperire și acceptare. Viața unei femei singure poate fi plină de provocări, dar și de frumusețe. Iar în cele din urmă, adevărata fericire vine din a te iubi pe tine însăți și din a găsi bucuria în fiecare zi.
sursa foto: freepik
