L-ai vrut de amant, acum spală-te cu el pe cap, înapoi nu-l mai primesc!

Ziua în care am decis să-mi părăsesc iubitul a fost una care ar fi putut deveni subiectul unui film de comedie romantică. Povestea mea de dragoste, cu tot ce a avut ea de oferit și de învățat, m-a condus în cele din urmă la această concluzie – rău cu rău, dar mai bine fără rău!

Înainte de a vă împărtăși detaliile acestei epopei a relațiilor, să clarificăm câteva aspecte. Nu sunt un om care să creadă în proprietatea asupra altor persoane. Dragostea și relațiile ar trebui să fie bazate pe respect reciproc și libera alegere de a fi împreună, nu pe monopolizare și posesivitate. Dar iată cum am ajuns să-i spun adevărul în față iubitului meu. Mă rog, fostului meu iubit.

Trebuie să recunosc era un bărbat cu un farmec neobișnuit. Avea o abilitate uimitoare de a spune exact ceea ce voiai să auzi și mai avea și un zâmbet care te făcea să crezi că ești unică pe lume. Ceea ce nu am știut însă de la început era că avea și o altă „specialitate” – infidelitatea. Cu alte cuvinte, el era o furtună de romantism și pasiune în viața mai multor femei, dar nu voia să se angajeze cu niciuna într-o relație serioasă. Era, în esență, un un repetent în dragoste. Pe care eu îl iubeam.

Relația noastră a fost ca un dans nebunesc între ascundere și dezvăluire. Ne vedeam în secret, ne trimiteam mesaje pe ascuns și ne bucuram de clipele furate în care simțeam că suntem centrul universului unul pentru celălalt. Îmi spunea că așa întreținem mai bine flacăra iubirii. Și eu îl credeam, fără să-mi pun problema de ce se nu e mereu disponibil, de ce are un arsenal atât de mare de scuze și de pretexte pentru a nu fi prezent tot timpul în viața mea. De aceea, cu cât ne-am apropiat mai mult, cu atât mai mult am simțit că ne ținem reciproc prizonieri în propriile noastre lumi izolate. Relația noastră s-a transformat treptat într-un carusel de neînțelegeri și întrebări fără răspuns, căci oricum aș fi încercat să scot ceva de la el sau să-l determin să facem următorul pas în relație – nu vă gândiți la căsătorie sau la mutat împreună, era doar vorba să petrecem o vacanță împreună – tot degeaba.

Și așa, într-o seară, după o conversație tensionată, când încă aveam îndoieli dacă să mai acord sau nu vreo șansă relației noastre, îi sună telefonul. Ezită să răspundă, face fețe-fețe, după care se hotărăște brusc, se ridică de la masă – eram în restaurantul nostru preferat – și merge să vorbească afară. Pentru mine, era semnul de mult așteptat. M-am ridicat și eu, am lăsat pe masă contravaloarea consumației proprii, și, când am ieșit, am trecut pe lângă el ca pe lângă un străin. Era cu spatele, nu m-a văzut, așa că nu s-a ferit să vorbească liber. Cuvintele „Dar ea nu înseamnă nimic pentru mine, iubito” mi s-au înfipt adânc în suflet. „L-ai vrut de amant, acum spală-te cu el pe cap, înapoi nu-l mai primesc!” i-am urat în gând necunoscutei. A fost, cu adevărat, o declarație de independență a inimii mele, un act de curaj de a-mi recăpăta libertatea și autenticitatea.

Și, uite așa, am devenit protagonista propriei mele vieți, cu un nou rol – acela de a mă descoperi pe mine însămi și de a nu mă mai lăsa manipulată și mințită de aparențe, oricât de strălucitoare și de atrăgătoare ar fi ele.

În final, povestea asta de dragoste m-a învățat că iubirea și relațiile nu ar trebui să te definească. Ele pot fi o parte frumoasă a vieții, dar nu trebuie să-ți acapareze întreaga identitate. Așa că, dacă vă aflați vreodată într-o situație similară, amintiți-vă să vă păstrați propria individualitate și să nu permiteți relației să vă definească complet. Uneori, să scapi de un iubit mincinos poate fi biletul către adevărata ta fericire.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here