O femeie mișto și un obiect sexual masculin

0
2778

Ea e mișto. Doar că nu vrea să-și recunoască sieși nici măcar o secundă asta. Când ne întâlnim, îmi place s-o văd cum se apropie, strecurându-se printre moleculele de oxigen cu abilitatea unei pisici plictisite, cu ochii întorși pe jumătate spre o lume doar a ei. O lume însă vitregă și tristă. O lume pe care sunt geloasă, căci mi-o răpește nedrept de mult. Asta este lupta ei și, în mică măsură, lupta mea. S-o smulg dintr-o dimensiune căreia, de fapt, nici măcar nu-i aparține. E străină de privirile admirative, de privirile încărcate de dorință, de privirile… de orice fel ale oamenilor pe care, fără să-și dea seama, îi ocolește abil și nepăsătoare… Aș apuca-o de mână și nu i-aș mai da drumul până când nu aș simți-o cu totul aici și acum.

Ea suferă. Ca orice femeie pentru care aparența lucrurilor nu este atractivă, nu se mulțumește cu iluzii. Nu se hrănește cu iluzii. Dar se lasă păcălită de ele și mie mi-e ciudă. Glasul meu nu ajunge decât rar la ea și știu că, în realitate, nu are nevoie de el ca s-o ghideze către vreun liman imaginat de mine. Dar nu mă pot abține să nu o strig în continuu…

Ea este Mălina și acesta este una dintre poveștile ei.

Când l-a cunoscut pe… să-i spunem B, se zbătea prizonieră într-o relație veche, ce se confunda adesea cu întreaga ei viață. Tocmai aflase că iubitul ei are ochi, timp și gânduri pentru altă femeie, iar asta i-a dat un brânci Mălinei în prăpastia pe marginea căreia oricum își lega zilele unele de altele. Rănită, striga mutește după un ajutor care nu venea de nicăieri. Un ajutor pe care, și dacă ar fi venit, nu știu dacă l-ar fi primit… nici ea nu știa atunci nimic, rătăcea dureros între cine este și cine poate fi. Iar B era o oază de liniște, un sprijin fără să aibă pretenția că este unul, un bărbat dispus s-o asculte, așa cum numai o femeie o poate face, un om generos cu timpul și răbdarea sa. Dar… un bărbat. De abanos. În vintrele căruia colcăiau discreți șerpi de dorință. Mălina nu i-a simțit, dar, instinctiv, s-a lipit de el. La figurat. La propriu… poate o dată, și-a lăsat mâna cuprinsă de degete ferme și sărutată suav – prea suav, ce crimă! – și durerea de acasă, așezată cu onoruri pe pat de calmante – părea tot mai puțin consistentă…

Au trecut doi ani de-atunci. Au mai fost cuvinte, au mai fost nopți povestite online, au mai fost fire subțiri de simpatie, de empatie, de bucurie ascunsă ce au început s-o lege cu noduri trainice, fără ca ea să știe sau să le dea voie, de imaginea lui de bărbat falnic, cu sânge dens, esența soarelui încins din îndepărtata sa casă.

Povestea ar fi fost una comună de ar fi fost una fericită. O femeie frumoasă se îndrăgostește fără să-și dea seama de un bărbat la fel de frumos ca ea. Ce dacă îi despart alți oameni, iubitul ei infidel, femeile din patul lui, o cultură, un ocean, un continent?

Când s-au reîntâlnit, Mălina era o femeie liberă. Nu, nu era o femeie liberă. Doar o femeie care terminase însângerată o relație lungă, esențială și care ieșise din ea împovărată de resturile ei, de nedreptățile suferite, de răutatea acelui bărbat care îi dăruise un pumnal în spate atunci când o dăduse la propriu afară din propria casă și țară… Era o femeie care uitase cine este și care acceptase tacit să se privească cu ochii goi ai fostului de acum iubit. De ce? Nici ea nu știa… Poate de aceea, revederea cu B părea perfectă.

Cu cât un bărbat simte că o femeie îi este mai inaccesibilă cu atât mai mult o dorește. Cu cât pare mai greu de atins, cu atât pare mai prețioasă. Invenții, desigur. Doar că bărbații nu știu asta și nici nu pot face deosebire dintre ce vor cu adevărat și ce brodează imaginația alimentată de o dorință sexuală firească, până la urmă. B râvnea la Mălina ca la un dar al providenței de care se știa nedemn, dar care l-ar fi strămutat cu totul într-o lumea a împlinirii. B o dorea pe Mălina, fără să-și pună problema dacă o vrea ca pe un trofeu, dacă îi vrea doar corpul, dacă îi vrea și sufletul, dacă pentru o noapte sau pentru o viață. Iar Mălina vedea în el bărbatul pe care îl căutase zadarnic timp de 20 de ani în fostul iubit. Da, 20 de ani…

Mălina i s-a dăruit fără cenzură. O femeie ca ea face greu acest pas, dar când îl face, îl face până la capăt. Un bărbat ca B face prea des acest pas pentru a-i mai putea ști valoarea. O femeie ca Mălina este un întreg fragil, pe care și o adiere îl poate dezechilibra, și care se oferă pe de-a întregul… Un bărbat ca B este un monument de virilitate, adulat și dorit, care-și oferă nurii și… cam atât.

Ce a urmat? O noapte de dragoste, urmată de o dimineață nefirească, căci lucrurile schimbate prin această întâlnire erotică nu avuseseră suficient timp pentru a se așeza la locul lor… Mălina – derutată, rănită, fericită, dezamăgită, îndrăgostită, o furtună de sentimente greu de ținut în frâul controlului, el –  un mascul trezit după o noapte de sex. Se topiseră cuvintele calde și gesturile emoționante, iar dorința, împlinită, rătăcea nesigură prin corpul lui tânăr și tare.

Ce a urmat?

Nimic… B a tăcut. Mălina a plâns. B a tăcut. Mălina l-a strigat. B a tăcut. Mălina s-a făcut mică, sub greutatea inumană a tăcerii lui…

Mălina e o femeie mișto. Doar că nu vrea să mai știe asta.

Mălina suferă. O nouă suferință, inutilă, în viața ei.

Mălina nu vede în lumea vitregă ce o atrage cu lăcomie că B nu este decât un trecător prin viața ei.

***

– Ești cinică, Anays, îmi spune înciudată.

– Mălina, te iubesc și știi asta, dar B nu este decât un obiect (hai, subiect) sexual și nimic mai mult. Nu l-ai transformat tu în asta, ci asta este el. Asta vrea el să fie… și, poate mai bine așa. Totul nu a fost decât o experiență. Sau un experiment sexual. Ți-ai depășit un blocaj, te-a scuturat (nu că ai fi avut nevoie), dar de acum te poți regăsi pe alte coordonate. „Ok, am făcut-o și pe asta” poți să-ți spui cu inima ușoară…

– Ușor ți-e ție să vorbești.

– Da, îmi este ușor să vorbesc. Știu. Și nu zic că ție ți-ar fi ușor să treci mai departe. Zic doar că poți și trebuie s-o faci.

– Nu…

– Ba da!

***

Mălina este o femeie mișto și azi sau mâine – e chestiune de moment – va accepta să recunoască asta, în ciuda încăpățânării sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord