Țâțe mari sau mici? Cu sutien sau fără? Epilate sau „naturale”? Autocontrol la sânge sau libertate și nepăsare?… și câte și mai câte întrebări nu se ciocnesc neputincioase în capul femeilor moderne. Și asta pentru că poartă, indiferent unde s-ar afla, inclusiv în intimitate (sau poate cu atât mai mult atunci) povara unor standarde și a unor idei preconcepute complicate și emise, în marea lor majoritate, de eminențe cenușii masculine, desigur.
Adevărul e că mereu este loc de comentarii, nemulțumiri și frustrări. Mare parte dintre femeile cu sânii mici, de exemplu, sunt complexate că nu au un bust care să-i dea pe spate pe bărbați și nu neapărat pentru că ele nu ar fi mulțumite cu imaginea lor, mai ales că sânii mici sunt mai comozi și nici nu devin așa ușor victimele gravitației. În plus, nici nu știu că mulți bărbați le preferă celor planturoase și asta pentru că gusturile sunt la fel de diferite ca și noi. Pe de altă parte, femeile cu sânii mari sunt absolut terifiate de trecerea timpului și de fenomenul ireversibil de „lăsare”, devenind dependente de sutien sau de operații estetice. Nimic greșit, doar că apăsător pentru psihicul unei femei.
Căci chiar dacă marea masă masculină tânjește după un bust generos, atunci când acesta se supune legilor firii, situația se schimbă radical. De la „ai văzut ce țâțe mișto are tipa aia” la „aoleu, ce țâțe lăsate, fugi de-aci” nu este decât un pas, cu mențiunea că NICIUNA dintre cele două afirmații nu sunt dezirabile sau politicoase (sau cum vreți voi), ci doar reale. Da, asta e realitatea și dacă o privim legați la ochi, aceasta nu va dispărea, evident și nici nu se va „îndrepta”.
Sau, înțepătorul subiect la epilării, discutat și para-discutat. Evident că majoritatea femeilor preferă, din considerente igienice și estetice, epilare – cât și pe unde, asta decide fiecare – dar asta nu înseamnă că nu sunt femei care fac din refuzul epilării un mod de protest, de luptă tocmai împotriva acestor presiuni despre care vorbeam.
Concluzia? Cele dintâi o fac și pentru ele însele, nu doar pentru bărbați – care nu sunt chiar așa de mofturoși (bine, nu discutăm despre cazuri de nesimțire dusă la extrem), iar cele din urmă vor continua să fluture drapelul feminismului (din punctul meu de vedere prost înțeles), odată cu perii de la subraț lăsați liberi. Și unele, și altele, însă continuă să se manifeste în raport cu standardele despre care vorbeam și fără de care, uite că nu se poate.
Așadar, fără a lungi discuția, ideea e că oricum sunteți și orice decizie luați, imposibil să scăpați complet de constrângeri și presiuni, așa că aș simplifica (cu marja de eroare evidentă) și aș spune: faceți cum vă place, ignorați „cerințele oficiale” ale societății și simțiți-vă atât de bine în pielea voastră, încât să vă invidieze înseși standardele 😉
