„Dacă mă întrebi câți ani am, nu-ți răspund. Ce te interesează? Eu nu-mi măsor viața în ani care trec, ci în iubiri – consumate, incandescente, neîntâmplate. Le port cu mine ca pe niște tatuaje. Și știi cum e, cu unele te mândrești, cu altele ar putea să-ți fie rușine că le-ai făcut în momente de rătăcire, dar… toate sunt ale tale și asta este singurul lucru care contează.”
Autor și personaj principal deopotrivă, Anays M., un nume până azi necunoscut, dar care va reveni des în atenția publicului de acum încolo, nu întruchipează un model la feminin. Dimpotrivă. Poate fi considerată imaginea anti-eroului și a anti-idealului de femeie promovat de societatea de azi. Anays este o femeie voluntară, care a trecut prin multe și care a renăscut din propria dramă doar pentru a lua viața de urechi. Cu un tupeu dus la extrem, cu un cinism greu de camuflat, dar cu o poftă de viață care nu ocolește deloc întâlnirile erotice explicite, Anays se confesează publicului fără false pudori, fără menajamente, fără să-i pese de eventualele urmări. Sau, mai bine zis, asumându-și-le.
Cine e această femeie?
Ea poate fi oricine. Uită-te cu atenție în jur, oricare dintre femeile pe care ai senzația că le cunoști ar putea fi Anays. Sau ar putea deveni „o” Anays.
