M-am decis să împărtășesc cu voi o mică aventură din viața mea, o poveste despre cum am reușit să trec de la tata la tataie (adică de la părinți la soț), și să descopăr că iarba de sub covorul din casa soțului nu este mereu mai verde decât cea de sub picioarele părinților. Să mă explic, că poate așa învață și altele care sunt tentate să facă la fel ca mine.
Totul a început acum câțiva ani, când, în căutarea aventurii și a libertății, am hotărât că era timpul să pun piciorul în prag și să mă mărit. Inclusiv cu primul venit care a bătut la ușa inimii mele, atât de grăbită eram. Și ce greșeală am făcut!
Inițial, totul părea a fi o poveste de dragoste relativ OK. Care ar fi putut să funcționeze. Dar, să știți, viața de femeie măritată nu este chiar atât de roz precum și-o imaginează unele suflete romantice înainte de a o experimenta pe piele proprie.
Astfel, în loc să mă trezesc în lumea visurilor mele, am descoperit că măritișul înseamnă mult mai mult decât niște fluturi în stomac, zâmbete dulci și amor prin toate colțurile. Așa că, dacă cineva se gândește să facă pasul cel mare în condițiile în care l-am făcut și eu, rugămintea mea e să ia în considerare următoarele aspecte:
- Libertatea se transformă în responsabilitate: De la a fi o pasăre liberă care zburda prin lume, am devenit brusc o responsabilă gospodină care trebuie să se ocupe de tot felul de treburi casnice. Să spăl rufele și să gătesc mâncare nu erau tocmai pe lista mea de hobby-uri preferate.
- Dragostea nu poate fi forțată: Am realizat curând că măritatul cu primul venit nu a fost o rețetă pentru fericire. În lipsa iubirii adevărate și a respectului reciproc, am ajuns să mă întreb de ce m-am lăsat prinsă în această capcană a căsătoriei în primul rând.
- Pericolul de a da peste un mitocan: Și ca și cum viața de măritată nu era suficient de grea, am avut ghinionul să dau peste un individ prost crescut, gelos, violent și… tiran! Din păcate, există și asemenea specimene pe piață, iar eu am avut nefericirea să dau de unul dintre ei.
Așa că, în loc să mă grăbesc să mă căsătoresc cu primul venit doar ca să scap de restricțiile părintești, mai bine îmi băgam mințile în cap și așteptam să cunosc persoana potrivită alături de care să pornesc la drum. Regretele sunt inutile acum și, sinceră să fiu, nu văd altă soluție decât divorțul, asta dacă voi avea curajul să fac acest pas de care am atâta nevoie…
