Eu cred că în era mesajelor rapide, iubirea se ascunde în detalii mici. Un „bună” rece sau un „sunt ocupat” repetitiv mi se pare mai dureros decât orice ceartă față în față. În opinia mea, oamenii mint prin mesaje mult mai des decât ar admite.
„Răspund mai târziu” – semnalul de alarmă
Eu simt că atunci când cineva folosește mereu expresia „răspund mai târziu” și răspunde scurt, ceva nu e în regulă. În opinia mea, asta nu e doar lipsă de timp, ci un fel de fugă. Eu cred că frazele scurte sunt scuturi: ascund adevărul, emoțiile reale și intențiile lor.
Tăcerile care spun mai mult decât cuvintele
Eu observ că tăcerile dintre mesaje spun mai multe decât cuvintele. Întârzierea răspunsurilor sau lipsa întrebărilor despre mine mi se pare o distanțare clară. Eu cred că atunci când cineva scrie doar ca să bifeze, ascunde ceva. Simt asta în stomac înainte să-mi dau seama cu mintea.
Mesajele perfecte sunt cele mai suspecte
În opinia mea, replicile tip „Sunt bine”, „Nu-i nimic”, „Am fost obosit” sunt cele mai periculoase când apar constant. Eu simt că repetitivitatea lor arată că persoana nu vrea să inventeze detalii care pot fi contrazise. Pentru mine, monotonia devine semnal de minciună.
Emoțiile care lipsesc
Eu cred că o persoană sinceră își lasă emoțiile să apară chiar și într-un mesaj scurt. Eu simt că minciuna taie orice vibrație autentică. Dacă mesajele lui par scrise de un robot, fără umor sau curiozitate, eu cred că e doar un paravan.
Eu cred că minciuna digitală nu se prinde în cuvintele lungi, ci în mesajele seci, care sună prea simple ca să fie adevărate.
Durerea invizibilă a mesajelor
Pentru mine, mesajele nu dispar. Le citesc, le recitesc, le simt. Fiecare „ok” rece devine rană. În opinia mea, nu lipsa de timp e problema, ci lipsa de respect. În spatele fiecărui mesaj scurt, eu simt povești ascunse pe care mintea mea încearcă să le descifreze.
Eu cred că trebuie să fim atenți la aceste semne, pentru că ele ne arată adevărul pe care ceilalți încearcă să-l ascundă.
