Am avut s*x. Uneori pasional, alteori din obligație. Uneori cu dorință, alteori doar cu gândul în altă parte. Am avut s*x din iubire, din rebeliune, din frică de abandon, din dorință de validare, din singurătate și, uneori, doar pentru că… era acolo.
Dar intimitatea? Intimitatea adevărată? Nu, aceea n-am cunoscut-o cu adevărat decât mult mai târziu. Până pe la 40, nu știam diferența.
S*xul poate fi mecanic. Poate fi un performance, o coregrafie învățată de pe internet sau din așteptările celuilalt. Poate fi orgoliu. Sau anestezic. Sau dovadă. Sau substitut.
Dar intimitatea e altceva. Intimitatea te dezbracă de orgoliu, nu de haine. Intimitatea începe acolo unde sexul se oprește.
La 40, corpul meu a început să-mi vorbească altfel
Nu-mi mai cerea performanță. Nu mai avea nevoie să „demonstreze” ceva. Nu mai era un instrument de plăcere pentru celălalt, ci devenise un spațiu sacru în care așteptam să fiu atinsă… cu prezență.
Am început să mă întreb: De ce accept atingeri goale? De ce mă ofer complet unor bărbați care nu mă întreabă niciodată „Ce simți cu adevărat?”
Și de ce, Doamne iartă-mă, confund o noapte de pasiune cu iubirea?
La 40, mi-am dat voie să fiu întreagă. Și vulnerabilă. Și puțin mai selectivă. Nu cu trupurile bărbaților, ci cu sufletul meu.
Adevărata intimitate e atunci când îți poți spune rușinea cu voce tare
Când poți spune: „Mi-e teamă că nu sunt suficientă.”
Când poți cere: „Vreau să stai cu mine și să nu faci nimic.”
Când poți spune: „Atinge-mă așa… nu altfel.”
Când nu ești obligată să ai orgasm, dar ești liberă să ai un plâns care te eliberează.
La 40, nu mai voiam spectacol. Voiam profunzime. Să fiu atinsă de un bărbat care mă vede. Cu ochii. Cu inima. Cu grijă. Să fac dragoste cu cineva care înțelege că senzațiile sunt mai mult decât fizice. Că există un tip de tremur care nu vine din mușchi, ci din suflet.
Poate că nu e despre vârstă. Poate că e despre cât de mult ai suferit
Pentru că, după suficiente dăți în care ai făcut s*x ca să nu te simți singură și te-ai simțit și mai singură după… începi să-ți dorești altceva. Ceva real. Blând. Conectat.
Intimitatea se naște din durere, dacă o lași. Din alegeri greșite. Din corpuri care au fost atinse, dar niciodată îmbrățișate cu adevărat. Din sufletul tău, care strigă: „Mai vezi-mă și dincolo de piele!”
Și da… poate că unele femei descoperă asta mai devreme. Eu am făcut-o la 40. Și nu, nu mi-e rușine.
Pentru că acum știu: s*xul fără intimitate e ca o simfonie cântată pe fugă. E zgomot frumos, dar nu te face să vibrezi.
Și mai știu ceva:
Cel mai erotic lucru la un bărbat nu e cum mă atinge. Ci cum mă ascultă. Cum mă face să mă simt în siguranță. Cum îmi ia palma în mâna lui și nu simt că trebuie să mă prefac.
La 40, nu mai vreau orgasme perfecte. Vreau să simt că pot fi eu. Neînfricată. Sau fragilă. Sau ambele, în același timp.
Așa am aflat că intimitatea adevărată nu se face. Se trăiește.
