Sunt Samuel X și azi vreau să vorbim despre o expresie împământenită la români. Sunt multe obiceiuri pe meleagurile noastre, dar eu m-am oprit la AMANTA NU ESTE CU*VA SATULUI. Poate o să vă întrebați ce-mi veni tocmai mie, prinț al cuvintelor latinești, împăratul vorbelor elegante, decența în persoană și, da, aș putea continua în latina veche cu o metaforă străveche, dar lăsați acum prejudecățile, să mă pun pe analiza expresiei în cauză, și asta din punct de vedere emoțional.
Poate în prima fază, încărcătura acestei zicale v-a părut lipsită de conținut, poate ați asociat-o cu indignarea soțiilor și nu v-ați oprit să o analizați mai profund, dar merită, credeți-mă, toată atenția. În primul rând, mă întreb de ce cu*va satului și nu a orașului? Să definească această expresie spațiul mioritic ca pe o întindere vastă formată doar din sate? Oare să ne atragă atenția expresia în cauză că nu am reușit, după mai bine de 2000 de ani, să ne desprindem de vulgaritatea simplă, chiar dacă latina vulgară își pierde zi de zi din utilizare și utilitate?
Revin, cu*va satului nu este un statut venerat de cineva, ba dimpotrivă, aș spune că este un stigmat de care femeile fug și se feresc, un fel de statut pe negativ, în care indicata suportă consecințele impuse de rigorile comunității, cu alte cuvinte, expusa se vede marginalizată și arătată cu degetul, în timp ce mai fițoșii satului continuă să o dorească și să o viziteze pe ascuns. Vedeți, dumneavoastră, cu*va satului este o fiică din popor scăpată la smântână, dar care, în loc de respect și admirație, primește apostrofarea supremă. Ținta este atacată de cele mai multe ori cu vorbe de ocară și doar liniștea nu și-o mai găsește în comunitate. În realitate, ea devine simbol și etichetă în același timp, se depersonalizează și rămâne la statut de apelativ pentru situații extreme.
C.S.-ului are valențe induse de răutate și de gelozie, este un fel de steag afișat în bernă acolo unde intriga și răutatea poporului român se manifestă mai aprig și mai apăsat decât în multe locuri în care și-ar găsi rezonanța mai simplu și mai eficient.
Sunt Samuel X și, printre rânduri, am strecurat vulgaritatea. Latina vulgară, adică latina vorbită, adică mulți văd, puțini acceptă conștient, mulți văd, puțini pricep și, de ce nu, să vină împărăția celor mulți că poate, într-o zi, în oglinzi imense, s-or vedea și s-or analiza. Pe scurt și pe-nțelesul tuturor: toate ni se trag de la limbi!
Sunt Samuel X și v-am lăsat aici un sens giratoriu imens în care să dansați cu contradicția în brațe. Eu plec acum să-mi caut, știți voi, femeia vorbitoare de limbi aproape moarte spre a păși cu dânsa între cei drepți și arși de soare. Despre a satului povară, numai de bine!