O profesoară a început să verifice temele făcute de elevii ei. Soțul ei se plimba cu un smartphone, jucând-se jocul său preferat.
Când citește ultima temă, soția începe să plângă în tăcere.
Soțul o întreabă: „Ce s-a întâmplat?”.
Soția: „Ieri le-am dat elevilor mei temă pentru acasă, să scrie ceva pe tema: „DORINȚA MEA”.
Soțul: „Bine, dar de ce plângi?”
Soția: „Ultima temă m-a făcut să plâng.”
Soțul, curios: „Ce anume te-a făcut să plângi?”
Soția: Ascultă:
„Dorința mea este să devin un smartphone. Părinții mei își iubesc foarte mult telefonul. Le pasă atât de mult de telefonul lor inteligent încât uneori uită să aibă grijă de mine.
Când tatăl meu vine obosit de la birou, are timp pentru telefonul său, dar nu și pentru mine. Atunci când părinții mei fac o treabă importantă și smartphone-ul sună, după un singur apel, ei se ocupă de telefon, dar nu și de mine… chiar dacă eu plâng.Ei se joacă pe smartphone, nu cu mine. Când vorbesc cu cineva pe smartphone, nu mă ascultă niciodată, chiar dacă le spun ceva important.
Așadar, DORINȚA MEA este să devin un smartphone.”
După ce a ascultat tema, soțul s-a emoționat și a întrebat-o pe soție: „Cine a scris asta?”.
Soția: „FIUL NOSTRU”.
PĂRINȚI, țineți minte,
Gadgeturile sunt benefice, dar ele sunt pentru a ne ușura viața, nu pentru a se interpune între membrii familiei.
Copiii văd și simt tot ceea ce se întâmplă cu ei și în jurul lor. Lucrurile li se întipăresc în minte și au efect pe termen lung. Să avem grijă ca ei să nu crească așa…
sursă: internet