
Viața unui miliardar nu este niciodată plictisitoare, iar dramele personale sunt adesea condimentate cu ironie, lux și o doză consistentă de nonșalanță. Să luăm exemplul meu: mi-am înșelat amanta cu o alta, mai tânără, iar acum ambele s-au unit într-o alianță surprinzătoare în care par hotărâte să-mi distrugă liniștea.
Soția mea? Ea privește spectacolul de pe margine, râzând cu poftă. Dar să nu ne înțeleagă cineva greșit: nu sunt interesat de iertarea acestor trei femei. De ce? Pentru că acum lucrez la un proiect mai serios. Da, vreau să divorțez și să mă recăsătoresc cu o tânără de 23 de ani. Într-o lume în care banul este ochiul rațiunii pure, am dreptul să aleg, să decid și să mă bucur de o viață în care adevărul este un lux pe care mi-l permit.
Triunghiul dramatic al vieții
Să ne întoarcem puțin la istoria care i-a amuzat pe mulți, dar care pe mine mă lasă impasibil. Amanta numărul unu și-a jucat rolul cu grație până când am decis că e timpul să diversific meniul. Amanta numărul doi, mai tânără și evident mai entuziastă, mi-a oferit acea „energie nouă” care lipsea. Totul a fost perfect până când s-au descoperit una pe cealaltă și, brusc, au devenit o echipă. Da, un fel de „femei unite”, dar cu intenții puțin diferite față de ceea ce ține de solidaritatea clasică. Cât despre soția mea, nu a avut nevoie de multe detalii. O privire rapidă și o frază simplă au făcut totul clar: „Te descurci. Eu doar privesc.” Și cum altfel? Am întotdeauna grijă să păstrez o distanță respectuoasă și un cont bancar generos.
De ce nu cer iertare? A cere iertare presupune o vulnerabilitate pe care nu o consider necesară. Adevărul este că iertarea e supraestimată. Amanta unu? Și-a primit porția de lux. Amanta doi? A avut parte de o experiență pe care multe femei o visează. Soția? Ea rămâne încă regina castelului, dacă dorește. Dar eu? Eu am alte priorități.
Proiectul serios: viitoarea soție
Pentru că adevărata schimbare vine cu o nouă generație, am ales să mă orientez spre o tânără de 23 de ani. Tinerică, ambițioasă, capabilă să inspire prospețime într-o viață deja perfectă. Mulți ar spune că acest pas e o dovadă de imaturitate, dar într-o lume în care banul dictează regulile, cine are timp să asculte opinii neavenite?
Banul: ochiul rațiunii pure
Banul nu cumpără fericirea, dar îți oferă libertatea de a defini ce înseamnă fericirea pentru tine. El înseamnă puterea de a spune lucrurilor pe nume, de a nu te învârti în jurul iertării și de a merge mai departe, cu sau fără spectatori care să te judece. Banul înseamnă șansa de a încerca mereu ceva nou, fie că e vorba de o investiție, un proiect sau, în cazul meu, o tânără de 23 de ani.