Nu-ți pierde speranța, draga mea, chiar dacă ești singură de mult timp, chiar dacă tocmai ai ieșit dintr-o relație disfuncțională. Crede-mă, nimic din toate acestea nu contează pentru că fiecare dintre noi are un destin care trebuie împlinit și care include bărbatul de care avem nevoie, chiar dacă acesta nu coincide mereu cu cel pe care îl visăm și asta pentru că nu ne cunoaștem suficient de bine cât să știm de ce avem nevoie cu adevărat. Așadar, vestea bună este că el există, însă dacă doar stăm să-l așteptăm, nu e obligatoriu ca el să ne și întâlnească sau, mai trist, dacă ne întâlnește, să ne și recunoaștem reciproc.
În primul rând, stând ca o prințesă în turnul de fildeș și trăgând cu urechea doar-doar om auzi galopul calului lui Făt Frumos în drum spre salvarea noastră, avem cele mai mari șanse să ne ratăm destinul… avem cele mai mari șanse să pierdem tot ceea ce acesta ne-a păstrat, căci știți vorba aceea, Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.
Așadar, descrucișam brațele de la piept și ne punem pe treabă. Ne deschidem mintea și sufletul și ne căutăm pe noi însene. Ne căutăm, ne găsim și începem să ne cunoaștem și să ne acceptăm. Acesta este un proces fără de sfârșit, de aceea este atât de important să fie început odată! Apoi, începem să deslușim ceea ce avem nevoie cu adevărat în diferitele planuri ale vieții, ajungând, desigur, la cel sentimental. Aici, cea mai mare surpriză este atunci când putem constata că bărbatul de care avem, într-adevăr, nevoie și care știe cum să ne iubească, se află de ceva timp chiar sub nasul nostru, dar nu am avut cum să-l vedem căci priveam, complet eronat, în alte direcții, visând la cai verzi pe pereți.
Nu este însă obligatoriu să se întâmple așa, dar acest pas înainte este unul către găsirea lui. Iar drumul poate fi unul scurt sau lung, nu contează asta, ci faptul că, la capătul lui vom găsi ceea ce avem nevoie și asta pentru că universul se bazează pe echilibru, iar o femeie și un bărbat ce au cu adevărat nevoie unul de altul, completându-se ca o sferă, sunt un punct de sprijin al universului.
Ok, poate că sună romantic 100% și deloc științific ceea ce spun, dar ce ne costă să credem? Ce ne costă ca, în loc să așteptăm – eventual bocindu-ne ghinionul – să facem ceva pentru noi însene?
Irma
