Băiatul (prea) bun și fata cu minte
Nu îmi aduc aminte când m-am îndrăgostit prima dată. De fapt, cred că asta e starea mea naturală. Când eram la grădiniță, m-am îndrăgostit iremediabil de Michael Jackson.
O vecină mai mare mi-a dat un poster cu el din revistele pentru adolescenți și l-am lipit imediat pe perete. Stăteam în fața lui cu orele și purtam conversații imaginare cu el, convinsă fiind că îmi răspunde.
Până la urmă, m-am plictisit de el și l-am dat uitării.
Posterul a rămas pe perete până i s-a acrit mamei de el și l-a dat jos că prindea degeaba pânză de păianjen.
Cu jucăriile aveam același obicei prost. Adoram orice era nou! Le pupăceam, le smotoceam, dormeam cu ele pe pernă. O săptămână mai târziu erau aruncate sub pat. Când voia mama să arunce, să te ții de urechi la ce țipete trăgeam!
