Nu știu ce o fi în mintea bărbaților în perioada asta, dar eu pot spune că-mi place la maxim. Ia să facem niște recapitulare, doamnelor, ia să vedem cum l-am lăsat să creadă că este șeful și cum acum plătește facturile cu vârf și îndesat.
Vine Moș Nicolae în decembrie? Vine! Și ce primește fata? Cadouri, ce să primească! Ce primește al meu? O nuielușă, se știe, îi găsesc eu motiv și îl premiez de nu se vede. Pe scurt 1-0!
Vine Crăciunul? Evident că vine, vine și nu comentează că nu vrea să-l tai de la porție exact de sărbători. Vine încărcat cu toate minunățiile și le așază acolo, sub pom, și evident că-și cumpără și lui ceva, trec faza asta cu vederea, doar dacă îmi place ce mi-a adus, dacă nu…
Și, uite așa, urmează revelionul, primesc iar ceva și vine sfântul meu, am uitat să vă spun că mă numesc Vasilica, și aici chiar sunt pretențioasă, este o singură dată în an și vreau să rămân cu o amintire frumoasă.
Mai apoi întrăm în gerul greu al iernii și, pentru a ne mai încălzi nițel, urmează 14 și 24 februarie, este bestial, ne iubim atât de mult, încât nu îi permit să le sară, la mine merg și americanii și românii, ce să-i faci, efectele globalizării…
Da, evident că Martie, cu 1 și 8, are și el farmecul lui, da’ numai lui nu-i convine, tot mereu comentează, pufăie ca un marfar și nu are ce face pentru că-l țin din una în alta și nu-l slăbesc din ochi, îl țin numai în puf de perne, în pilote și-n costumul lui Adam. Nici nu apucă să respire, îl țin aproape și îi las lanțul mai lung doar când e vremea cadourilor.
Vă las, merg să trag de lanț, să văd ce-mi aduce azi micul meu prinț. Nu vă este clar? Are și titlu nobiliar…
