De câte ori merge la baie cu telefonul după el, de atâtea ori i-l verific eu după aceea

0
800

Nu-i frumos, așa-i? Vaaai, îi violez intimitatea, așa-i? Tz, tz, tz…

Ok, lăsând gluma la o parte, nu o fi frumos, dar este sănătos. Căci de câte ori își ia, pe furiș, telefonul și merge să șușotească în baie, de atâtea ori mă trec fiori reci pe șira spinării. Și nu e vorba că nu aș avea încredere în el, ci că nu am încredere în… bărbați. Iar e, din câte îmi amintesc, fix asta este: bărbat.

Problema mea este că vreau să știu. Să nu fiu proasta satului care află ultima pe unde îi umblă bărbatul și cu cine. Vreau să știu ca, în cunoștință de cauză, să-mi iau deciziile. Bune, proaste, nu contează, important e să fie luate de mine, cu adevărul în mână.

Problema lui, în schimb, e că nu vrea să comunice. Îi plac secretele și nu aș avea nimic împotriva lor dacă nu mi-ar atinge integritatea sufletească. Dacă nu ar avea legătură cu aspecte care mă privesc direct și mă rănesc profund.

Dacă am găsit vreodată ceva suspicios? Da! Dacă am investigat discret să aflu adevărul? Da! Dacă am aflat ceva menit să-mi pună relația în pericol? Da! Dacă mai bine îmi vedeam de treabă, pe principiul „ce nu știi nu există”? Nu! Ce am făcut? Cum v-am spus, mi-am luat propriile decizii, în cunoștință de cauză. Dacă mă simt prost că fac asta? Nu! Întrebarea corectă este „Dacă mă simt prost că TREBUIE să fac asta?” Da, absolut! Concluzia? Fiecare femeie merită un bărbat care să nu o oblige să-l verifice, fie că face căutându-i prin buzunare, mirosindu-i cămășile sau verificându-i telefonul…

Irma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord