Despre diete, cure de slăbire, schimbare de metabolism, adoptarea unui stil de viață sănătos etc, etc se tot scrie și de tot vorbește. Majoritatea femeilor au trecut, din păcate, prin etape în viață lor în care se impunea cu urgență luarea de măsuri pentru a scăpa de kilogramele adunate în exces. De obicei, semnalele de alarmă, deși vizibile din timp, sunt luate în seamă cam în al doisprezecelea ceas, atunci când evidența ne scoate ochii, iar oglinzile nu ne mai încap. Motivele pentru care o femeie ajunge însă în această situație sunt diverse, iar mâncatul excesiv nu este primul pe listă. Și nici delăsarea sau faptul că, măritată fiind, nu mai pune așa mare preț pe sex-apple. Și nici viteza, tot mai mare, în care ni se derulează viața. Și, nu, nici faptul că a născut. Cel puțin nu din punctul meu de vedere.
Numărându-mă printre femeile de tip yo-yo (precum jucăria care urcă și coboară, așa și greutatea acestui tip de femei, scade și urcă de-a lungul vieții), astfel încât am înregistrat în timp diferențe mari de kilograme, am probat nenumărate diete și modalități de abordare a nepoftitelor kilograme care, de venit, vin ușor și nechemate, iar de plecat, nici rugate. Concluzia mea, după experiențele personale, dar și după o cantitate semnificativă de informații din aceasta zonă, este că unele dintre principalele cauze ale acumulării excesive de kilograme sunt dezechilibrul emoțional, blocajul mental și frustrările. Ceea ce sufletește simțim că ar lipsi, corpul, săritor, vrea să compenseze cu un surplus fizic. Iar lupta începe, aproape mereu, direct cu foamea și mâncarea sau cu exercițiile fizice, neglijandu-se astfel adevărată cauză și tratându-se, ca în multe situații de viață, efectele. De aceea și rezultatele sunt pe măsură.
Ba, mai mult, chinuite de înfometare, femeile recurg la diferite tertipuri sau nu reușesc să înțeleagă de ce nu slăbesc, punându-și întrebări pertinente despre ce greșeli fac în abordarea dietei. Culmea e că toate aceste informații sunt și corecte, și de ajutor, însă ele sunt valabile în a doua parte a procesului de slăbire. Practic, primul pas, înainte de a începe lupta efectivă, în plan fizic, constă în identificarea clară a cauzelor sufletești, așa cum spuneam mai sus. Cei de la Chic-Elite scriau despre frustrări ca fiind cauza senzației de foame necontrolată. Corect, dar care sunt acele frustrări? Care este acea lipsă pe care nu am reușit s-o vedem și remediem, astfel că propriul nostru organism s-a decis s-o facă în locul nostru, așa cum știe el, acumulând grăsime, în loc de sentimente pozitive?
Așadar, înainte de a arunca mâncarea din frigider, înainte de a pune fermoar la gură și de a începe să exageram cu exercițiile fizice (mai ales dacă ne apucă brusc, după o perioadă lungă de sedentarism), eu cred că e nevoie să spunem „stop!” și să luăm o pauză (mentală), în care să renunțăm să ne văitam că ne simțim grase și să ne gândim la ceea ce ne nemulțumește, la ce tânjește sufletul nostru, ce ne dorim atât de mult și nu avem, de ce suntem frustrate. Să identificăm acea problemă mare și acel dezechilibru de care vorbeam și să începem să facem curățenie aici. Nu e ușor și nici nu durează puțin. Dar numai odată găsită adevărata cauză, toate dietele, curele și măsurile de slăbit încep să devină eficiente. Uneori, deși poate părea surprinzător, dacă procesul sufletesc și mental de care vorbeam este unul real, echilibrul fizic se va restabili mult mai rapid decât ne imaginam, în primul rând și pentru că vom începe să „ne simțim bine în pielea noastră”, dincolo de volumul și greutatea acesteia, iar asta va înlătură presiunea (auto)impusă a necesitații de a slăbi cât mai repede și cât mai mult. Cu alte cuvinte, nici măcar nu vom mai suferi că suntem grase, ceea ce va ajuta (paradoxal, nu?) fix la pierderea kilogramelor suplimentare nedorite.
sursa foto: freepik
