Dintotdeauna relațiile dintre amorezi ce nu locuiesc sub același acoperiș sunt mult mai frumoase, mai bengoase și mai chiparoase, căci partenerii nu au apucat să-și cunoască dedesubturile sau, mai bine zis, treburile mai mult sau mai puțin murdare ce se ascund în culise.
Până să se mute împreună, porumbeii se văd reciproc doar curați, aranjați, puși la patru ace, odihniți, șlefuiți, cu chef de viață și de altele, în fine, ați prins ideea! În momentul în care se produce însă scurt-circuitul și-i mănâncă undeva să se mute împreună, gata, începe distracția.
Ea descoperă că el are șosete și chiloți murdari aruncați pe te miri unde, că organismul lui de Adonis desăvârșit produce gaze (nu numai noaptea), că scobitul în nas, între degetele de la picioare și în dinți are o frecvență ridicată (ordinea acestor acțiuni fiind mereu aleatorie) și câte și mai câte, chestii pe care poate fiecare le face în intimitate și care nu sunt chiar mereu o carte de vizită cu care să te afișezi în fața partenerului sentimental. Și mai descoperă și că el mănâncă și acasă, mâncare gătită, auzi!, că hainele alea de pe el mai trebuie și spălate, și călcate, că banii de pe card nu-i sunt nelimitați, în timp ce florile și cadoașele sunt și tot așa… De aceea, când ea devine parte integrantă din această intimitate, s-a dus naibii vraja, a căzut cortina și se vede clar că decorul e de mucava, florile, de plastic și prăjiturile, desenate.
Desigur, e valabilă și reciproca.
El descoperă că ea are păr în locurile în care altădată ar fi jurat că nu crește așa ceva, zeci de straturi de machiaj ca să arate așa cum credea el că a născut-o mamițica ei, direct din spuma frumuseții, ca o a doua și definitivă Venus, preferințe pentru aceeași pijama de un bej îndoielnic tot weekendul, fie noapte, fie zi, nevoia să-și analizeze i tortureze sub lupă tot felul de părți ale corpului și câte și mai câte detalii ascunse cu sfințenie și accesibile, așa cum spuneam, doar intimității în care, dacă lași pe cineva să intre, atunci trebuie să v-o asumați. Amândoi. Descoperirile reciproce nu vă vor încânta mereu, dar… fac parte din procesul de maturizare al relației. Bleah, cine are nevoie de așa ceva?
Vezi, de aia e bine să ai iubit, amant… De aia eu nu m-a măritat și bine am făcut, dar apoi nu am mai făcut bine, că amantul s-a despărțit de soție – cine naiba a crezut că chiar o va face, că toți mint c-o fac, dar tot cu ele rămân? – și ne-am mutat împreună. Și așa am descoperit eu că domnul nu s-a născut mirosindu-i subrațul a trandafiri și gura a mentă și că romantismul relației clandestine, misterul și adrenalina sunt ucise de, printre muuulte altele, „du gunoiul” și „ia pâine”. O fi descoperit și el diverse despre mine, cum e firesc, nu neg, că-i văd mutra acră (nici nu știam că iubi al meu are așa ceva) ori de câte ori nu-i fac ciorbiță ca fosta și nici nu-i pregătesc seara băița caldă.
Așa că, știi ceva, draga fostă a actualului meu amant, ia-ți-l, fată, înapoi!
Nu, fată, ține-l tu! Că ție îți plac chestiile second hand!
Vreau sa citesc sunt curioasa