Nu știu cum să încep, dar cred că trebuie să vă spun că sunt o femeie foarte norocoasă. Da, da, ați auzit bine. Norocoasă. Pentru că am un iubit minunat, care mă iubește și mă respectă, și care nu mă înșală niciodată. Nu, nu, nu. El nu mă înșală. El are doar niște prietene. Multe prietene. Foarte multe prietene. Dar nu vă gândiți la nimic rău. Sunt doar prietene. Nimic mai mult.
El îmi spune mereu că sunt singura lui iubire, că nu există alta ca mine, că sunt cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă femeie din lume. Și eu îl cred. Cum să nu îl cred? Doar este atât de sincer și de convingător! Și atât de drăguț și de atent! Mă sună de zece ori pe zi, îmi trimite mesaje de dragoste, îmi aduce flori și ciocolată, îmi face complimente și îmi spune că mă dorește. Ce mai vreți?
Sigur, uneori lipsește nopțile de acasă. Dar nu pentru că ar fi cu altă femeie. Nu, nu, nu. El este doar cu prietenele lui. Sunt doar prietene. Nimic mai mult. El îmi spune că iese cu ele la o bere, la un film, la un concert, la o plimbare. Și eu îl înțeleg. Cum să nu îl înțeleg? El are nevoie de viață socială, de distracție, de relaxare. Nu pot să îl țin numai pentru mine. Ar fi egoist și posesiv. Și eu nu sunt așa. Eu sunt o femeie înțelegătoare și deschisă.
Sigur, uneori se ascunde în baie să vorbească la telefon. Dar nu pentru că ar fi cu altă femeie. Nu, nu, nu. El este doar cu prietenele lui. Sunt doar prietene. Nimic mai mult. El îmi spune că vorbește cu ele despre problemele lor, despre sfaturi, despre bârfe. Și eu îl cred. Cum să nu îl cred? El este atât de empatic și de altruist. Și atât de discret și de respectuos. Nu vrea să mă deranjeze cu conversațiile lui, să mă plictisească sau să mă supere. Ce mai vreți?
Sigur, uneori îmi folosește cardul să comande bijuterii. Dar nu pentru altă femeie. Nu, nu, nu. El este doar cu prietenele lui. Sunt doar prietene. Nimic mai mult. El îmi spune că le cumpără cadouri, pentru că sunt zilele lor de naștere, pentru că au promovat un examen, pentru că au trecut printr-o despărțire. Și eu îl înțeleg. Cum să nu îl înțeleg? El este atât de generos și de amabil. Și atât de atent și de recunoscător. Nu vrea să le dezamăgească pe prietenele lui, să le rănească sau să le jignească. Ce mai vreți?
Așa că nu înțeleg de ce toată lumea face atâta tămbălău. De ce mă întreabă mereu dacă nu mă înșală, dacă nu mă minte, dacă nu mă folosește. De ce mă sfătuiesc să îl părăsesc, să îl uit, să îl dau în judecată. De ce mă compătimesc, mă miluiesc, mă ironizează. De ce nu mă lasă în pace, să fiu fericită cu iubitul meu minunat, care mă iubește și mă respectă, și care nu mă înșală niciodată. Nu, nu, nu. El nu mă înșală. El are doar niște prietene. Sunt doar prietene. Nimic mai mult, ce atâta tămbălău!?
