Uneori găsim acel bărbat despre care, într-un moment de slăbiciune sau poate de nebunie temporară, ajungem să credem că este „bărbatul vieții noastre”. Cu toate acestea, cu cât trece timpul, descoperim că „vieții noastre” îi place să lase șosetele murdare în toată casa și să facă mâncarea în bucătărie după propriul său concept abstract de artă culinară.
Deci, iată-mă gata de o confesiune amuzantă și înarmată cu o doză sănătoasă de ironie (ca să nu fac poc, desigur), cu scopul generos de a încerca să-l trezesc la realitate pe „bărbatul vieții mele”, ce s-a îndrăgostit ireversibil de obiceiurile lui excentrice și la care nu ar renunța nici mort.
Reiau, da, ești bărbatul vieții mele, dar trebuie să aducem un amendament: viața mea ar putea fi mai ușoară fără pantalonii tăi aruncați în mijlocul sufrageriei, ca și cum ar fi un experiment artistic la care participăm fără să știm. Și ce să mai spun despre obsesia ta de a lăsa capacul toaletei ridicat? Ai impresia că este un monument care merită admirat în permanență?
Știu că în dragoste contează și partea emoțională, dar nu pot să nu mă gândesc la cât de dulci ar fi cuvintele tale de iubire spuse cu un ton care să nu imite un jet de avion care decolează. Și, apropo, nu am nevoie de un „Bună dimineața!” în fiecare dimineață în același ton cu alarma de incendiu.
Dragul meu, așa cum spune proverbul, dragostea trece și prin stomac. Dar cu ce rafinament și nonșalanță reușești să acoperi bucătăria cu resturile tale de creații culinare! Fiecare mâncare pe care o pregătești devine o experiență de neuitat, dar nu neapărat în sensul pozitiv. Un chef este ca un jucător de elită de tenis – și ar trebui ca jocul să fie echitabil, nu? – dar tu pui atâtea mingi în jumătatea mea de teren, încât mă simt ca un novice ajuns din greșeală la un meci de Grand Slam.
Și dacă tot suntem la capitolul sport, nu am nevoie de un comentator personal pentru fiecare film sau serial pe care îl urmăresc. Ești bărbatul vieții mele, dar nu înțeleg de ce ai impresia că eu și personajele din film suntem la cuțite, încât să mă intereseze doar ce greșeli are scenariul sau regia, după cum nu pregeți în a mă informa non-stop, că nu mai înțeleg nimic din nimic.
Așa că, dragul meu, ești bărbatul vieții mele, repet, dar dacă mai faci un comentariu despre ce înseamnă „ordine” în casă sau dacă încerci să-mi spui că o pijama aruncată pe canapea este un obiect decorativ, am să mă gândesc serios să te trimit la un curs de artă modernă, unde poate îți vei găsi colegii de breaslă.
Cu iubire și umor, femeia care te iubește și care a cam obosit să-ți suporte și, la nevoie, să-ți ignore obsesiile și apucăturile domestice
