Fac pe prostul ca să-mi meargă bine sau tac să nu mi-o iau, fac ce fac și mă complic și, nu de puține ori, ajung în situații limită, situații din care mă scot ba pompierii, ba salvarea, ba femeile cu mătura. Între o relație deschisă și una închisă zace un fermoar și eu sunt doar partea mobilă, cel ce se mișcă și decretează, închis, deschis, mai deschis sau mai închis, că acum se poartă de toate culorile și de toate acadelele și, uite așa, din bărbat cu pretenții, am ajuns să fiu pipăit și să nu mai emit, ci doar să înghit în sec pentru că am băgat mâna sub fustă și am constatat că o avea mai mare decât o am eu și mi-am retras mâna și am înghițit iar în sec și m-am speriat minune mare când a pus el, ba nu, ea, ba nu, în fine, când a pus mâna ei viguroasă și mi-a șoptit pe un ton grav, mai mult bărbătesc: tu stai aici, îmi placi, ești al meu…
Am îngăimat ceva și așa, pițigăiat cum mi-a ieșit, a scos un zâmbet din partea lui, ba nu, a ei, da, și mi-a repetat: ești timid, îmi placi și mai mult… Da, aș vrea să vă văd în locul meu, să vă simt timizi, să mă înțelegeți și să-mi explicați ce să-i spun Fănicăi când am să ajung acasă și am să-i spun adevărul și anume că mă doare undeva și asta e pe bune și că mă doare pentru că am fost într-o relație deschisă, în timp ce eram în una închisă de cununie și că un el, ba nu, o ea, ba nu, un om a profitat de bunătatea mea și de inocența și de naivitatea mea și nu m-a lăsat să plec până nu am făcut așa cum mi-a arătat, astfel încât cred că am să mă mai duc și am să mă mai răzbun pe ea, pe nevasta care nu a știut să mă țină acasă, acolo unde eu eram bărbat și ea soție, unde nu eram pițigăiat și unde credeam că eu fac toate legile.
