Da, exact la 20 de ani am fost atras nebunește de o femeie care se apropia de 50 de ani. O, nici să nu aveți curajul să credeți că am luat-o pentru bani. Mi-au mai spus mulți varianta asta, dar cel ce are bani sunt eu. Ea are feminitate, are eleganță și stil, nici nu se compară cu tinerele de 20 de ani.
Sunt IT-ist, mi-a plăcut informatica de mic copil și încă de la 12 ani am început să fac programare, să mă joc, să pătrund dincolo de prima imagine și să-i descifrez codul. Așa a început totul, copiii de vârsta mea nu înțelegeau mai nimic din tainele informaticii și eu eram avid de cunoaștere, eu îmi doream mai mult. Așa am cunoscut-o, mi-au prezentat-o părinții mei, ea fiind meditator de informatică.
M-a fascinat din primele clipe, o depășea pe mama în eleganță, o întrecea de departe. Avea grijă de mine într-un mod în care nimeni nu o mai făcuse. Practic, mi-a fost mai mult decât profesoară, s-a atașat de mine și a început să fie un fel de al doilea creier al meu. Da, și ea a fost fascinată de mine, de inteligența mea nativă, de felul în care rezolvam urgent problemele.
În scurt timp, aproximativ doi ani, nu a mai avut ce să îmi dea, ce să mă învețe, dar m-am prefăcut că nu este așa și am conservat relația. Era o femeie inteligentă, dar situația ei financiară era precară. Am început să inventez fel și fel de jocuri pe calculator în speranța că o să fac bani și o să o pot ajuta. De multe ori am dat greș, nu cu jocurile, ele erau produse de excepție, am dat greș la capitolul vânzare, marketing, acolo am eșuat lamentabil și acolo a intervenit ea, a preluat procesul, a făcut totul în numele meu, a fost corectă și într-un final am reușit, la nici 18 ani, făcusem primul meu milion de euro.
De acolo, lucrurile s-au legat de la sine, mi-am angajat specialiști care să se ocupe de restul problemelor, eu rămânând să fac ce știam mai bine. Aveam 18 ani împliniți și încă între noi nu exista o relație de iubire, eram apropiați, dar nu mă gândisem la ea ca la o femeie, nu îmi trecuse nici măcar o clipă prin cap că într-o zi o să fim împreună. Crescusem cu ea și nu o vedeam așa, ca pe o iubită, o prețuiam, dar totul se reducea la a-i admira felul ei de a fi, eleganța și bunele maniere.
În tot acest timp, de la 12 ani și până la 18 ani, nu am văzut-o în compania unui bărbat, era singură, nu cunosc motivul, dar era singură. Probabil acolo, la acea vârstă, am avut prima dată senzația că o voi pierde, undeva în jurul vârstei de 18 ani, a apărut cu un bărbat lângă ea, a apărut însoțită la petrecerea zilei mele de nume, m-am simțit trădat, am simțit că explodez, că nu-mi pot controla criza de gelozie. Mi-au trebuit doi ani de zile să o aduc în patul meu, am umblat disperat după ea și am încercat din răsputeri să o fac să renunțe la el, dar mereu îmi spunea că între noi nu poate să fie o relație de iubire, de amor și asta pentru că mă respectă prea mult, pentru că îi respectă pe ai mei și pentru că nu vrea să strice tot ce am construit împreună.
Doi ani am tânjit și am fost bolnav. Afacerile îmi erau prospere, mergeau tot mai bine, dar faptul că nu era a mea mă îndurera profund. La un moment dat, s-a despărțit de iubitul ei, o părăsise pentru că era gelos pe mine, pentru că trăia cu senzația că o să i-o fur. A avut dreptate, la 20 de ani, era a mea, la 20 de ani aveam cam tot ce îmi dorisem și evident, o dorisem și pe ea. Dintre toate codurile din univers femeia este cel mai complex cod, 50 de ani este doar un cod, iubirea este mai mult decât atât!
