La 20 de ani te măsori în priviri. În câte capete întorci când intri într-o cameră. În câte flirturi ai stârnit într-o singură seară. Vrei să placi. Vrei să fii dorită. Vrei să fii aleasă.
În acel moment, ești o floare abia înflorită, îmbătată de parfumul propriei tinereți. Și n-ai de unde să știi – pentru că nimeni nu ți-a spus – că dorința e doar o ușă, nu întreaga cameră.
La 20 de ani, încă mai confunzi fiorul cu iubirea. Mesajul de noapte bună cu angajamentul. Tăcerile lui cu profunzimea.
Încă îți permiți să-ți fie foame de validare, pentru că lumea te aplaudă tocmai pentru asta: pentru cât ești de „doribilă”.
Dar la 40…
La 40 de ani, ai obosit să fii fantezie.
Ai gustat din jocurile minții, ai traversat relații intense, ai fost și muza, și femeia în așteptare.
Și într-o zi, fără să știi exact când, se întâmplă ceva în tine. Nu mai vrei doar să fii dorită.
Vrei să fii înțeleasă. Adevărat. Complet. Cu toate nuanțele tale care nu încap într-o poză bună de profil.
**
La 40 de ani vrei un bărbat care să observe nu doar cum îți stă rochia, ci și de ce ai ales să o porți într-o zi în care îți vine să plângi.
Un bărbat care nu fuge când ai o criză de identitate, ci te ține în brațe până ți-o regăsești.
Care știe că nu ești mereu senină, dar te iubește chiar și atunci când ești furtună.
Vrei un om care înțelege că dorința e frumoasă, dar profunzimea e ceea ce ține o relație când pielea obosește, când corpurile nu mai dansează la fel de ușor, când viața cere mai mult decât nopți pasionale.
Vrei să fii văzută în întregime: cu fricile tale, cu copilul din tine care încă speră, cu femeia puternică și cea vulnerabilă care coexistă în același trup.
**
La 40 de ani înțelegi că e ușor să fii dorită.
Te îmbraci într-o rochie neagră, te dai cu ruj roșu, îți lași părul desprins și vei fi admirată.
Dar să fii înțeleasă… e cu totul altceva.
E despre bărbatul care-ți vede rănile și nu fuge.
Care te aude când nu spui nimic.
Care nu vrea doar să te dezbrace, ci vrea să te descifreze. Să te cuprindă, dincolo de trup.
Și nu, nu e vorba că femeia de 20 de ani e superficială. E vorba că femeia de 40 a învățat să ceară altceva. A înțeles, cu lacrimi și cu timp, că dorința trece dacă nu e însoțită de grijă, răbdare și prezență.
**
Așa că, femeie de 40 de ani, nu te rușina că ai standarde.
Nu ești „pretențioasă”. Ești doar sătulă de „puțin”.
Și nu ești „complicată”. Ești doar prea profundă ca să mai intri în conversații de suprafață.
Nu vrei un bărbat să te salveze. Vrei un bărbat care să te înțeleagă atunci când alegi să te salvezi singură.
La 20 de ani voiai să fii dorită.
La 40… ai înțeles că dorința e ușor de stârnit, dar greu de menținut fără emoție.
Acum știi: doar cine te înțelege, te va și dori cu adevărat.
Și nu pentru o noapte.
Ci pentru o viață.
