Poate la voi, nu, dar la mine, da, poate la ele, nu, dar la altele exact așa, poate nu la toate, dar la marea majoritate, la 40 de ani, sau te-ai complăcut și te numești soție sau te-ai răsculat și lumea te arată cu degetul, te judecă, dar te preferă.
La 40 de ani, femeia este precum vinul învechit, are parfum și gust, este suficient de experimentată și totuși insuficient de curajoasă, la 40 de ani multe femei încă stau și plâng și regretă și arată cu degetul spre cele ce au reușit să fie așa cum și-au imaginat toate, să fie libere, să fie și să respire, să scuipe foc pe nări și să tragă cu săgeți din priviri. Oare ce femeie nu și-a imaginat, până la 40 de ani, că ar fi putut să cotropească până și cel mai renumit mascul, că l-ar fi legat și dominat, că i-ar fi înfipt tocul adânc în coapsă și l-ar fi privit cum se chinuie, cum o imploră să-l iubească.
La 40 de ani, femeia este precum vipera, veninoasă, dar din veninul ei poți face cele mai bune leacuri, cele mai bune medicamente, la 40 de ani, femeia este indulgentă, abstractă, este prinsă în ale vieții valuri, dar știe să înoate, să danseze, să urle și să tacă. Da, să tacă! Da, culmea, știe!
La 40 de ani, femeile care nu și-au decorat viața se pregătesc să renunțe, nu mai caută magicieni, iau tot ce prind, iau ce pot, se resemnează, iau folosiți pe post de noi, iau cu plăcere, la 40 de ani, pretențioasele renunță și se întorc din călătoriile astrale, se pregătesc de aterizare, este ultima pistă, ultima șansă, este practic singura haltă în care câte un rătăcit, pe ici, pe colo, mai caută stabilitate.
La 40 de ani, sunt multe variante! Nu mai dați vina pe vârstă, oameni buni, nu mai dați vina pe nimic. Puneți mâna și trăiți, la 40 de ani, călătoria nu este nici măcar la mijloc, nu este nici măcar înțeleasă, la 40 de ani, este încă mult verde, încă mult crud, încă bine. Femeia, cratița, bărbatul, sapa, copilul, emoția, calul, căruța, tinerețea, băbuța, huța, huța…
