Sunt colecționar și îmi împart timpul între familie și pasiune. Iubesc femeia și timbrele, copiii și timbrele, oamenii și timbrele…
Sunt colecționar și am fost părăsit de soție pe motiv că nu-i dedicam suficient timp, că investeam mai mult în pasiunea mea și nu în rujurile folosite de ea. Am strâns multe colițe și acum plătesc polițe. Am vrut fără șarnieră, cu guma intactă, serii complete și m-am ales fără pereche. Familia mea s-a mutat într-un alt oraș, au plecat toți, azi stau în biroul meu, azi am lupă, am pensetă, odontometru și toate cataloagele din întreaga lume, dar nu mai am liniștea interioară necesară.
Mă doare că nu am fost înțeles, că am fost trădat, mă doare felul în care ei au decis să se îndepărteze de mine. Știam că sunt în camera alăturată și asta îmi dădea putere, mă transforma într-o persoană eficientă. Nu am băut, nu am fumat, nu am avut amantă. M-am comportat normal, mi-am văzut mereu de timbrele mele, veneam acasă de la târguri și nu mă săturam de așezat în clasoare. Evident că nu-i lăsam pe lângă mine, să nu le atingă, să nu le murdărească și, clar, să nu le îndoaie. Le-am colecționat pentru ei. Știu sigur că într-o zi au să facă foarte mult, sunt timbre, nu-și pierd valoarea, nu se depreciază, sunt parte din viața mea și acum sunt motivul pentru care am rămas singur.
O să dau un anunț la ziar, o să specific clar: colecționar pasionat caut doamnă dispusă să mă suporte cu tot cu timbrele mele. Deranjez puțin și conserv valori inestimabile. Iubesc filatelia veche, poveștile scumpe, hârtia fină, litografia și filigranul, iubesc arta și istoria, circulațiile rare, deosebite, timpurii și târzii, sunt pasionat și incapabil să renunț la colecția mea. Poate așa o să fiu căutat de femeile care înțeleg și pătrund sensul activităților mele.
Pe soția mea, pe fosta mea soție am cunoscut-o în tinerețe. O vreme m-a admirat, a găsit plăcere în ce făceam, dar, cu timpul, s-a săturat să adoarmă singură, s-a săturat să stea în casă și să mintă că-i plac și ei micile mele mărci poștale. O vreme, a tot tras de mine și a insistat să mergem și noi în concedii, dar nu am avut timp, mereu apărea în agenda mea un alt târg. Am încercat să o iau cu mine, dar se plictisea, nu înțelegea cum de am atâta răbdare cu acele bucățele de hârtie veche și cum de nu am răbdare cu ea și cu copiii noștri. I-am explicat, sunt un colecționar pasionat și m-a părăsit.
Acum strâng timbre din Elveția, din Germania, Olanda, Tunisia, Alger, Franța, Cipru, Creta, Malta, Anglia, Angela… Da, Angela era numele fostei, era numele celei ce a plecat și mi-a luat cu ea liniștea. M-am enervat! O să dau foc colecției, nu mai suport! Cine îmi mai aduce cafeaua la birou? Cine mai gătește? Cine mai spală? Poate că am greșit, poate că ar fi trebuit să-mi fac colecție și de femei…
