Nu facem troc cu iubirea, dar nu-mi cere să-ți dau totul, în timp ce tu nu ai nimic de oferit

sursa foto: freepik

Câteodată ne lăsăm purtați de valurile unei iubiri intense și avem tendința de a oferi totul, fără să ne gândim prea mult la consecințe sau la echilibrul din relație. Dar, pe măsură ce trec anii și experiențele ne îmbogățesc sufletele, începem să ne conștientizăm valoarea și să fim mai atenți la ceea ce primim în schimbul darurilor noastre emoționale. Astfel, ajungem să înțelegem că iubirea nu este un troc, dar nici o căutare nesfârșită a echilibrului în care unul dă totul, iar celălalt nu oferă nimic în schimb.

Îmi amintesc de zilele când inocența îmi guverna gândurile și simțirile. În acele vremuri, eram dispusă să ofer totul în numele iubirii. Credeam că acesta este adevărul suprem, că pentru a fi iubit trebuie să fii gata să oferi totul, fără să te gândești la propria ta bunăstare sau la nevoile tale. Dar viața m-a învățat altfel.

Am învățat că iubirea nu este un contract comercial în care se negociază și se calculează cât de mult primești sau dai. Nu este o monedă de schimb pe care o folosim pentru a obține beneficii sau avantaje. Iubirea este un dar, o dăruire necondiționată a inimii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie să fim conștienți de propriile noastre limite și nevoi.

Nu putem să cerem altora să ne ofere totul, să ne umple golurile interioare sau să ne aducă fericirea pe tavă, în timp ce noi nu suntem dispuși să dăm nimic în schimb. Este egoist și injust să așteptăm să fim iubiți și să fim îngrijiți fără să oferim același sprijin și aceeași afecțiune în schimb.

În relații, trebuie să existe un echilibru sănătos între a dărui și a primi. Nu este vorba despre a număra toate gesturile sau despre a ține evidența darurilor făcute și primite. Este vorba despre a fi prezent pentru celălalt în momentele de bucurie și tristețe, despre a oferi sprijin și înțelegere reciproce fără să așteptăm răsplată imediată.

Dar uneori, chiar și atunci când suntem dispuși să oferim totul, partenerii noștri nu sunt la fel de dedicați sau implicați în relație. Ne găsim în situația dureroasă în care ne sacrificăm nevoile și fericirea pentru cineva care nu este dispus să facă același lucru pentru noi. În astfel de momente, este important să ne păstrăm demnitatea și să ne amintim că merităm să fim iubiți și respectați așa cum suntem.

Am învățat că a iubi cu adevărat înseamnă să ne cunoaștem și să ne respectăm pe noi înșine, să fim deschiși și vulnerabili, dar să nu ne pierdem identitatea sau să ne neglijăm nevoile personale. Repet, nu facem troc cu iubirea, dar nici nu putem permite să fim folosiți sau manipulați în numele acesteia.

De-a lungul timpului, am descoperit că cea mai frumoasă formă de iubire este aceea în care două persoane se completează reciproc, în care fiecare aduce în relație darurile sale unice și se sprijină unul pe celălalt în călătoria lor comună. Este acea iubire care îți dă aripi să zbori, dar care te aduce mereu înapoi la sol cu blândețe.

Astfel, înțeleg că nu este egoist sau nepotrivit să îți afirmi nevoile și să îți păstrezi autonomia într-o relație. Este esențial să ne amintim că suntem demni de dragoste și respect, și că nu trebuie să acceptăm mai puțin decât merităm. Nu facem troc cu iubirea, dar nu putem permite să fim tratați în mod injust sau să fim lipsiți de ceea ce ne este necesar pentru a fi fericiți și împliniți.

În final, am învățat că cel mai important lucru într-o relație este să fim sinceri și autentici, să ne iubim și să ne respectăm unul pe celălalt în fiecare zi, căci suntem datori să ne aducem contribuția noastră la frumusețea și armonia unei relații autentice și sănătoase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here