Niciodată în istorie nu au existat mai mulți oameni care știu ce vor de la o consultație de estetică medicală. Știu procedura, știu produsul, știu doza aproximativă și au văzut rezultate pe zece fețe diferite înainte să intre pe ușă.
Accesul la informație a normalizat conversația despre Botox, acid hialuronic, stimulatoare de colagen și tratamente de regenerare celulară în același mod în care a normalizat conversația despre nutriție sau despre sport. Estetica medicală a ieșit din zona tabu și a intrat în zona de îngrijire personală curentă. Toate acestea reprezintă un progres care merită spus răspicat.
Problema este că, în același timp, niciodată în istorie nu au existat mai multe persoane cu așteptări pe care nicio procedură medicală nu le poate îndeplini.
Când filtrul a devenit diagnostic și Google a devenit facultate
Există un moment precis în care consultația de estetică s-a schimbat structural și nu are legătură cu procedurile noi, ci cu momentul în care oamenii au început să se prezinte la medic cu telefonul în mână și cu o imagine pe ecran nu ca referință, ci drept cerere. Imaginea proprie, prelucrată geometric cu filtre, este noul deziderat, chiar dacă include nas micșorat, ochi măriți, piele fără niciun por vizibil sau o mandibulă ascuțită până la un unghi pe care nicio anatomie reală nu-l produce natural.
