Viața mea a fost până acum plină de întâlniri și despărțiri, de bucurii și de suferințe, dar în tot acest tumult, am ajuns să descopăr că singurătatea mi-a fost cea mai fidelă însoțitoare. Am cunoscut oameni minunați, dar am fost și dezamăgită de ei în egală măsură, atât în relațiile sentimentale, cât și în cele de prietenie sau profesionale. Aceste experiențe m-au condus la concluzia că singurătatea este singurul refugiu în care mă pot adăposti pentru a mă feri de suferințe.
Încă de la început, am fost învățată să cred în puterea relațiilor și să caut în ceilalți sprijinul și confortul de care aveam nevoie. Am investit timp și energie în relații sentimentale, sperând că voi găsi acolo dragostea și înțelegerea de care aveam nevoie. Dar, de fiecare dată, am fost dezamăgită de trădări și infidelități care m-au lăsat cu inima frântă și cu încrederea făcută zob.
Nu doar în relațiile sentimentale am simțit amărăciunea dezamăgirii, ci și în relațiile de prietenie. Am întâlnit oameni care păreau că sunt alături de mine în momentele grele, dar care au dispărut în momentul în care am avut mai multă nevoie de ei. Am fost trădată și abandonată de prieteni apropiați, ceea ce m-a făcut să mă întreb cine merită cu adevărat să intre în viața mea.
Chiar și în mediul profesional, am fost dezamăgită de oamenii din jurul meu. Am întâlnit colegi care au profitat de munca mea și care m-au trădat în momente critice. Am fost martora unor jocuri de culise și a intrigilor. Am ajuns să mă simt izolată și singură chiar și într-un mediu în care ar fi trebuit să mă simt susținută și apreciată.
Toate aceste experiențe m-au determinat să mă retrag în singurătate, căutând refugiu în propriile gânduri și simțăminte. Am învățat să apreciez liniștea și pacea pe care solitudinea mi le oferă, departe de agitația și trădările din lumea exterioară. Singurătatea mi-a devenit un loc de siguranță în care pot să îmi vindec rănile și să îmi regăsesc echilibrul interior.
Cu toate acestea, în ciuda dureroaselor experiențe pe care le-am trăit, nu am renunțat complet la speranța că există oameni adevărați și înțelegători, doar că nu i-am întâlnit eu. Nu încă. Până atunci, însă, singurătatea va rămâne unica mea însoțitoare, un refugiu în care mă pot adăposti de toată degringolada din lumii acesteia.
