De ceva vreme mă frământă următoarea dilemă și, sinceră să fiu, îmi dă de gândit: de ce nu m-a agățat niciodată nimeni? Nici la muncă, nici la club, nici măcar la coadă la supermarket. Așa că trebuie să mă întreb, cu toată seriozitatea și autoironia de rigoare: am vreo problemă?
Nu pot să spun că sunt un monstru de neînfrânt sau un ghepard sălbatic care îi sperie pe toți cei din jur. În realitate, am toate calitățile pe care le-ar căuta orice bărbat într-o parteneră: sunt frumoasă, deșteaptă și independentă. Deci, de ce oare sunt singură?
Să analizăm un pic situația. La muncă, sunt o adevărată forță a naturii: muncesc din greu, îmi fac treaba cu profesionalism și îmi comand cafeaua fără zahăr, doar să arăt că nu mă joc. Dar nu, niciun coleg curajos nu a îndrăznit să îmi arunce vreun compliment sau măcar o amărâtă de ocheadă, ce să mai zic de încercarea de a-mi fura inima printre dosarele și rapoartele de business?!
Și ce să mai zic de ieșirile în oraș? Mă îmbrac impecabil, dansez ca o zeiță pe ringul de dans și întorc capete pe oriunde merg. Dar nu, niciun bărbat nu a venit să îmi ofere un pahar de șampanie sau să mă invite la dans. Probabil se tem că îi voi sparge în bucăți cu privirea mea de gheață sau că voi rupe podeaua sub picioarele lor cu talentele mele de dansatoare, că altfel nu-mi explic de ce toți mă cred inabordabilă și nici măcar nu au tupeul să încerce să verifice dacă e așa sau nu.
Așa că, inevitabil, mă întreb iarăși: chiar am o problemă? Poate că ar trebui să îmi încetinesc puțin ritmul de muncă și să stau mai des cu ochii în telefon, în loc să mă concentrez exclusiv pe cifre și grafice. Sau poate că ar trebui să îmi schimb garderoba și să aleg haine mai puțin elegante, care să atragă atenția fără să sperie bărbații. Nu știu. Poate că ar trebui să fiu mai șleampătă, mai nesimțită, mai puțin serioasă.
În orice caz, trebuie să recunosc că această problemă îmi oferă un prilej de reflecție. Până la urmă, cine știe, poate că bărbatul potrivit încă nu și-a făcut apariția, iar dacă aș coborî standardele, poate că l-aș rata, nu? Sfaturi?
Înfiorător acest articol.
Doamnelor și domnișoarelor, bărbații sunt niște animale menite să atace.
Niciun bărbat interesat nu se va opri din încercarea lui sa se bage în seamă cu tine și va gândi ca vai ce femeie muncitoare, ce bine îmbrăcată e …nu mă bag ca nu e de nasul meu…să fim serioși! Mulți bărbați care sunt de o condiție mediocră își incearca norocul cu femei cu mult peste nivelul lor, dar încearcă!!!
Sunteți mult prea egocentrică și cred ca asta este problema dumneavoastră.
Vă credeți mult prea “strălucită” și din cauza strălucirii bărbații îs orbiți și vă evită…
Sunteți o femeie răutăcioasă și frustrată, altfel nu ați spune niciodată asemenea lucruri despre dumneavoastră ca sunteți cea mai cea…
Eu zic să mai facem din lumină întuneric și să începem să analizăm situația ca văd ca dumneavoastră nu v-a ieșit prea bine.
Nu sunteți o femeie atrăgătoare fizic ( dacă erați, erați abordată cel puțin o dată într-un club dacă spuneți ca ieșiți în cluburi). Atrăgătoare nu înseamnă să fiți slabă scândură ( asta dacă sunteți slabă și vă considerați atrăgătoare), ci înseamnă să aveți forme (sâni, fund ptr ca asta le place barbatiilor(majoritatea), nu haina de pe tine…ei te vor fără haine știți?!)
Sper ca s-a lămurit acest capitol.
Următorul, nu excelați la personalitate, fel de a fi, carisma.
Dacă fizicul nu vă ajută, acestea erau calitățile care mai făceau bărbații să vă abordeze deoarece am văzut și în cluburi femei cu greutate corporală care au fost abordate în cluburi din simplu fapt ca emanau o energie bună și atrăgătoare, nu stăteau încruntate sau țanțoșe ca de dimineață și-au băut cafeaua fără zahăr de șmechere ce sunt!
Astfel de atitudine de superioritate nu denotă ca într-adevăr sunteți superioară, ci mai degrabă îngâmfată, iar cu femei îngâmfate niciun bărbat nu are chef să își strice seara de dans și distracție în club.
Sper ca s-a lămurit și acest capitol.
Nu este nicio problemă să vă credeți cea mai bună ca fiecare e liber să gândească ce vrea despre el, dar haideți să nu ne plângem într-un articol ca din cauza perfecțiunii dumneavoastră bărbații fug ca nu sunt demni de perfecțiunea absolută…prostii.
Va rog sa reveniti cu picioarele pe pământ să nu ajungeți prin spațiu….
Fetelor, domnișoarelor, doamnelor este în regulă și dacă nu sunteți abordate sau curtate de către bărbați, nu este vreo rușine, ci doar vă rog să conștientizați ca nu puteți da vina pe “perfecțiunea absolută de voi” ca nu vă abordează bărbații de adevărate perfecțiuni ce sunteți.
Aveți încredere de sine, dar vă rog nu o duceți la extreme.