M-am îndrăgostit de o statuie din marmură
Ne place să credem că toți oamenii știu și pot să iubească. Nu este vorba despre afecțiunea pe care o purtăm familiei, prietenilor, cățeilor și altor animăluțe. Mă refer la ACEA iubire despre care s-au scris ode, s-au pictat tablouri, s-a dăltuit în marmură. La iubirea care îți smulge pământul de sub picioare și te azvârle cu fruntea-n nori, atât de departe încât nu mai vezi nici durere, nici mizerie. Iubirea care te orbește atât de mult încât nu vezi nici bârnă, nici pai. Te asurzește atât de mult încât nu auzi decât bătăile inimii tale care se sincronizează cu bătăile inimii celuilalt și care te amorțește în așa fel încât singurul lucru pe care îl simți real este atingerea mâinii celuilalt pe piele, pe sub haine, pe sub piele, până la inimă.
Dar nu e așa. Unii dintre noi nu știu, nu pot să iubească.
