Aduceți vaporul la mal, mi-e poftă de o scrumbie proaspătă…
Sunt soție de marinar și mă declar nemulțumită. Ani de zile a trebuit să înfrunt marea singură, mă refer efectiv la marea de oameni de pe uscat și asta pentru că el, soțul, conform fișei postului, a stat mai mult în larg. Sunt independentă, doar cu asta m-am ales, în rest, mi s-a lungit gâtul privind în zare, după bărbat, uneori chiar după mai mulți bărbați pentru că, nu-i așa, se întorceau toți marinarii acasă, toți, de pe acea barcă pe care el lucra și clar, îmbrăcați la fel, te uitai și tu așa, pierdută în grup, până se desprindea unul, al tău de regulă, dar am văzut și cazuri în care marinarii au fost încurcați între ei și viața i-a purtat în alte furtuni, pe alte valuri, prin alte bătături, că doar acolo, singuri, în larg, ce au să facă decât bătături în palme de la atâta muncă.
Sunt femeie de marinar și țin cârma bine în mână, am grijă ca barca noastră să nu intre în derivă, să nu se scufunde în așternuturi străine, în porturi prea îndepărtate, sunt soție de marinar și, din șase în șase luni, îmi țâțâie fundul, na, îmi vine rândul, ok, sunt si eu o perioadă mulțumită, nu ca acum, când mă declar singură și o spun așa, într-o doară, aici, pe net, nu ca să atrag atenția, să fie clar, nu să mă las pradă corsarilor, piraților, hoților de suflete și inimi triste și singuratice, așa cum sunt eu acum, pentru că el este plecat, deși, dacă s-ar aventura un bărbat acum în patul meu, nu ar putea fi prins, nu ar avea probleme, na, știți și voi, nu se vede perfect din larg și de înotat nu se înoată mai repede decât se fuge.
Nu vreau să insinuez nimic, dar sunt cam ne… neliniștită zic, afară plouă, la mine este cald, am și un vin de Porto, e dulce, te duce, dar îl aștept liniștită, zic, pe el, încă șase luni, atât are contract acum, vai, vine, uite, trage bolidul în port, fug, gata, s-a sfârșit așteptarea, vai, vine cu una, cu o boală venerică, e semn că a așteptat exact ca mine, o să-l tratez, o să fiu cistită, vai, ce zic, scuze, cinstită, o să-i spun, te-am înșelat, am fost la păstrăvărie și mi-am luat pește de apă dulce, da, dulce care te duce, un pește de pe uscat, unul care a profitat și de mine, și de tine, și a plecat.
Acum suntem singuri, ne tratăm, plângem, ne bucurăm, respirăm, suntem în derivă și așteptăm să se potolească furtuna să se liniștească valurile vieții.
