„Te iubesc cu tot cu prezentul și viitorul tău. Trecutul nu mă interesează” Să mori tu?

0
728

Cred că aceasta ar putea fi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care am putea-o primi. Cu condiția să fie sinceră…

Fiecare femeie se naște ca femeie în viața unui bărbat în secunda în care acesta începe s-o iubească. Nimic din ce a fost înapoi nu contează, totul se construiește de la zero, ce-i drept, pe bazele a ceea ce fiecare dintre cei doi parteneri au trăit, experimentat și construit până atunci. Însă nu ingredientele trecutului contează, ci rezultatul acestora. Și ce urmează să se întâmple, de acum înainte, în doi.

Când doi oameni pornesc împreună pe același drum, prezentul este singurul care are consistență, iar viitorul le este Dumnezeu. Între aceste coordonate, se țese povestea de iubire și tot între acestea ar trebui să moară, dacă așa îi va fi sortit.

Dar putem? Nu cumva în spatele acestor cuvinte se mai ascund și umbrele unor gelozii străine, post factum, și cele ale unei curiozități morbide și inutile? Adică se poate să nu se mănânce pe noi să aflăm cine, ce și cum și de ce? Și apoi să-i scoatem ochii partenerului cu „cine a fost” înainte de a fi „cine este”? Cât de stupid sună asta – dacă o analizezi la rece – și cât de real, atunci când vezi negru în fața ochilor, abandonezi și ultima urmă de rațiune și-i acorzi o importanță mortală? Știi că îți asumi riscuri complet inutile, dar ceva te roade pe dinăuntru, pe acolo pe unde nu prea ai mai aerisit de mult.

Când se întâmplă așa ceva, să știi că ești pe marginea prăpastiei prezentului pe care, automat, îl neglijezi. Și ăsta este un preț exorbitant, pe care nu merită să-l plătești niciodată, indiferent de cum a arătat trecutul partenerului, în condițiile în care nu există niciun fel de interferențe. Mai gândește-te!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord