Cu fiecare moment frumos, cu fiecare briză de vânt pe care o simt seara prin păr, cu fiecare notă de muzică ce mi se prelinge în suflet, simt cum în adâncul meu se aprinde o flacără, o dorință fierbinte ce tinde să mp sufoce. E dorul de iubire, acea emoție arzătoare care poate schimba întreaga noastră lume, aducând fericire și dăruind, în sfârșit, sens vieții.
Îmi amintesc de clipele când iubirea era înfloritoare, ca o grădină bogată. Era ca un dans de fluturi în stomac, o atingere ce arunca scântei prin ochii noștri și râsete care răscoleau cerul. Era o privire tandră, ce putea spune mai mult decât mii de cuvinte, o mângâiere ușoară care știa să vindece rănile din suflet.
Dar uneori, în tăcerea nopții, în singurătatea prelungă, dorul de iubire se transformă într-o durere profundă. E ca o amintire a unei melodii frumoase, pe care ești conștient(ă) că nu o mai poți asculta niciodată. Simți că ți-a fost luată o parte din inimă și te trezești căutând în zadar acea căldură pe care o dădea prezența lui sau a ei.
În momentele acelea, amintirile prind viață și se desfășoară în fața ochilor mei ca un film de altădată. Zâmbetele, gesturile, cuvintele spuse în șoaptă devin instantanee prețioase pe care le păstrez în inimă, ca pe o comoară neprețuită. Și parcă simt iarăși parfumul sărutului primului sărut și emoția întâlnirii dintâi.
Aș vrea să pot opri timpul în acele momente, să le retrăiesc din nou și să mă pot învălui în mângâierea iubirii. Dar viața curge, iar oamenii se schimbă, iar amintirile se adună într-o parte delicată a sufletului nostru. Învățăm să trăim cu dorul și cu amintirile, să ne hrănim cu ele și să le lăsăm să ne cerceteze în momente melancolice.
Cu toate că dorul de iubire poate durea, el este și un simbol al faptului că am trăit, că am simțit, că am iubit cu toată ființa noastră. În durere, în melancolie, găsim și o adiere de frumusețe, pentru că doar cine a iubit cu adevărat poate simți acel dor adânc și dulce.
Așa că în nopțile în care dorul de iubire doare, în loc să ne închidem în tristețe, să ne permitem să zâmbim pentru că am avut parte de acele clipe minunate. Să lăsăm amintirile să ne aline sufletul și să ne dăm voie să sperăm că în viitor vom simți din nou acea iubire arzătoare, atât de intensă încât să doară…
