Ei bine, se spune că dacă nu ai „heitării” tăi personali, nu contezi. Asta, la nivel individual, dar putem extrapola și la nivelul unui eveniment precum cel de aseară care a marcat deschiderea oficială a Jocurilor Olimpice de la Paris.
Imposbil să existe ceva pe lumea asta care să fie pe placul tuturor, chiar dacă este vorba de strădaniile cuiva (în cazul acesta, ale organizatorilor) de a-i include pe toți, de a transmite un mesaj complex de pace prietenie, liberate, egalitate, fraternitate…
În plus, pornind de la absolut orice imagine, cuvânt, melodie, costum, coregrafic, act artistic, până la urmă, imaginația personală ne permite analogii care mai de care mai interesante, așa că nu este greu să susținem că „vedem” anumite mesaje peste tot.
Una peste alta, era clar că internetul nu va dormi în pantaloni și că oameni care nu ar putea în viața lor să facă nici a mia parte din ce au văzut la televizor (și majoritatea va rămâne doar cu atât, căci mulți nu vor urmări competițiile sportive olimpice) vor fi cei mai vehemenți în a minimiza eforturile tuturor celor care, timp de trei ani, au muncit pentru ceea ce s-a văzut aseară. Desigur, prin asta nu susțin că toată lumea trebuie să aibă aceeași părere, ci doar subliniez că era firesc ca acum să apară atâtea opinii, speculații și chiar teorii ale conspirației. Dar toate acestea, până la urmă, nu pot știrbi din grandoarea unui spectacol impresionant, care, în cifre, se traduce așa: 12 secțiuni (fiecare cu numeroase acte artistice, din care menționez doar Lady Gaga și inegalabila Céline Dion), 6.800 de sportivi, în 85 de vase, din 206 comitete olimpice naţionale, 6 km pe Sena, de la Pont d’Austerlitz până la Trocadero, aproximativ 320.000 de spectatori și, desigur, o ploaie zdravănă. Înainte de spectacol, președintele Franței Emmanuel Macron a menționat că acesta „va povesti istoria noastră şi ce este ţara noastră”.
Trebuie să adaug că nici eu, personal, nu sunt neapărat fan al anumitor curente așa zis moderniste și al anumitor manifestări pe care le consider exagerări pe care sper că istoria le va taxa cum se cuvine, dar asta nu mă împiedică să pot aprecia cum mii de oameni, de diferite profesii, inclusiv voluntari din mai multe țări, și-au unit eforturile pentru a marca cea de-a 33-a ediție a Jocurilor Olimpice.
Ah. da, mai e ceva. Scena atât de controversată nu are nicio legătură cu Cina cea de Taină, așa cum prea mult s-a bătut toba, ci este inspirată dintr-un tablou celebru din secolul al XVII-lea. Este vorba despre opera lui Jan van Bijlert, „Banchetul zeilor”, un tablou păstrat la Muzeul Magnin din Dijon, Franța. Tabloul înfățișează un moment mitologic: nunta lui Peleus cu Thetis. În mitologia greacă, Peleus, un muritor, a fost ales de zei să se căsătorească cu Thetis, una dintre nereidele imortale, fiind o uniune binecuvântată de cei mai puternici dintre zei. Astfel, la mijloc nu se află Hristos, ci Apollo, cu Bacchus-Dionisos în prim plan.
Dar… și aici încape un mare „dar”: organizatorii și-au cerut scuze duminică, a doua zi după ceremonie, când atenția publicului se îndreaptă, în continuare, mai mult asupra controverselor iscate de aceasta decât asupra jocurilor în sine care sunt în plină desfășurare, specificând prin purtătoarea de cuvânt Anne Descamps, în cadrul unei conferințe de presă, că „În mod clar, nu a existat niciodată o intenție de a arăta lipsă de respect față de orice grup religios. (Ceremonia de deschidere) a încercat să celebreze toleranța comunității”, conform reuters.com. Deci, a fost sau nu a fost??
În fine, nu mi-am propus aici să povestesc ceremonia, evident, dar nici nu pot să închei înainte de a aminti momentul în care flacăra olimpică a fost purtată pe Sena de către patru mari sportivi ai lumii: Nadia Comăneci, Serena Williams, Rafael Nada și Carl Lewis.
Mult succes sportivilor noștri!
