Indiferent la ce vârstă s-ar afla, bărbații sunt într-o continuă competiție. Nu cu ei înșiși, cum ați putea crede, ci între ei. În genere, aceasta este o competiție de tipul „a mea e mai mare!”.
Și-a cumpărat unul o mașină? Ceilalți sar imediat pe el cu admirația – „mișto, bravo, da’ a mea are pe mă-sa și pe ta-su ghem”, „daaa și a mea face și drege în plus față de a ta” etc și tot așa…
Și-a făcut unul o iubită nouă? „mișto, da’ a mea știe fizică cuantică”, „iar a mea e bună răăău, și-a făcut lifting la degetele de la picioare…”, „și a mea… a mea… ăăăă, eu n-am, dar dacă aș avea, eu mi-aș face o gagică și cuminte și rea, și frumoasă și deșteaptă, și cu țâțe și cu cur și…”.
Și-a găsit unul un job nou? „mișto, dar eu sunt antreprenor și n-am șefi ca tine”, „iar eu mă duc când vreau și plec când vreau și am un salariu… nici n-am voie să-l zic, dar vouă vi-l spun că sunteți prietenii mei…”
Bun, exemplele sunt voit exagerate, dar ați prins ideea. Între ei, important este care e mai cocoș, care e lider de gașcă, care e mai bărbat între bărbați, mai alfa, pe criterii doar de ei cunoscute și apreciate. Cei mai isteți feresc de ochii femeilor astfel de comparații, pentru că știu că se fac de râs și pierd credit și, în plus, ele nu înțeleg nimic din „esența masculină”, așa că își dau seama că e mai sigur să și le măsoare când rămân ei între ei. Alții, însă, nu pricep nici atâta lucru și își fac din câștigarea acestei stupide competiții un țel în viață. Și odată „campioni”, se miră de ce, în loc să fie ovaționați și toate femeile căzute pe spate, cu roțile în sus de admirație, aceasta fug de ei ca dracu’ de tămâie…
Dragilor, noi, femeile, am depășit vârsta grădiniței, ar fi bine s-o faceți și voi. Comparați-vă „puterea” și măsurați-vă sculele în privat, treaba voastră, noi preferăm să credem că nu sunteți atât de infantili, așa că scutiți-ne de spectacol și comportați-vă ca niște adulți ce, nu știu dacă v-ați prins, dar chiar sunteți.
