Sunt pătimaș, mă dau jos din pat și realizez că sunt acum purtător de cearcăne, că am părul grizonat și că am pierdut mult mai puține ore în noaptea asta decât în nopțile din tinerețe. Sunt un bărbat frumos și nu îmi este rușine să o recunosc, dar înainte nu eram nevoit să o spun, femeile veneau singure spre mine, acum trebuie să le încânt cu povești. Sunt fericit, am acumulat o vastă experiență, dar, cu ani în urmă, aventurile mele ivite de nicăieri erau mai siropoase, aveau un iz aparte, puteau fi povestite cu poftă și mai mereu erau date de-a dura de alți și alți visători.
Sunt două lumi diferite despre care azi, la ceas deșteptător, aș prefera să le reduc la una singură. Tu ce ai face? Ce ai iubi mai mult? Tinerețea nebună, consumată în grabă – deși paralele nu prea existau – sau varianta în care, deși sătul, nu ai cui și cum să-i mai plătești serviciile? Ce ai prefera? O dulce poveste săracă, dar cu pielea întinsă sau o poșetă luxoasă din care să dea pe afară multe parale, mulți ani și multă oboseală? Am cearcăne, sunt obosit, dar măcar știu clar, aș renunța la toată experiența acumulată și aș prefera să existe posibilitatea de a o lua de la capăt… Nu, nu am spus că m-am trezit lângă soția mea în această dimineață, vorbeam despre două lumi diferite. Ce nu ați înțeles? Dacă aș putea, aș delibera, aș alege, ah…
Ce noapte agitată! Oare de ce soția mea nu îmi mai oferă asemenea aventuri? Înainte, mă ademenea în patul ei și mă storcea de toată vlaga, acum mai mereu o doare capul… Acum, soțiile altor bărbați refuzați îmi oferă plăcere, clipe de nebunie. Cine mă poate contrazice? Nu sunt două lumi diferite? Care prieteni, ce moralitate, care rușine, sexul consumat pe furiș bate toate senzațiile din lume, deschide robinetul cu adrenalină mai ceva ca săritul cu parașuta. Hai, gura, parașute sunt cele folosite de voi, eu nu le folosesc pe ale mele, eu doar mă las folosit. Acasă? Sunt obosit! Acolo nu mă las, nu intru în jocul femeii, acolo nu mai am de cucerit nimic…
Vânătoarea nu se compară cu trofeele de pe perete, amintirile nu satisfac la fel de mult ca noile povești ce stau să se nască. Ce? Gravidă? Cu cine? Imposibil! Și uite cum am realizat că fug mai tare ca în tinerețe…
Două lumi diferite!
