Da, vă pricepeți la hulit și la dat cu piatra, dar și eu am suflet, și eu apreciez, iubesc, respir, mă dau în vânt sau mă dau dus, alerg, obosesc, dorm și pornesc din nou, pentru că ele sunt motorul căutărilor mele, fără ele nu pot respira liniștit, fără ele sunt condamnat la suferință veșnică.
Da, femeia mi-a înnodat existența, femeia mi-a sucit mințile, m-a îmbătat cu apă rece și tot ea mi-a adus pasiune, zâmbet, echilibru. Sunt bărbat și uneori exagerez, dar și voi, când mă numiți afemeiat, muieratic, când mă priviți ca pe un constructor de garduri în jurul femeilor și nu vă gândiți cât de costisitoare, de scumpă trebuie să fie existența mea. Am picat în plasa asta a limbii române, pentru că a dat amabilitatea pe afară, a inundat peisajul și pentru că voi sunteți devreme iubitori de etichete și grabnici în a face portretul robot al celui ce sunt imediat ce schimb două cuvinte cu o domnișoară, doamnă, femeie sau reprezentantă a sexului feminin ce-mi iese în cale.
Vă rog să vă opriți, vina o poartă ele, sunt multe, frumoase și educate… bine, fie, nu toate sunt educate, marea lor majoritate au carențe, dar mie îmi plac și așa, cu cât mai slab pregătite, cu atât pică mai repede în plasa mea, în mâna experimentatului ce zace fără de femei, ce nu se poate abține de la un zâmbet și o floare sau de la o floare călcată de mai mulți grădinari și asta pentru a parafraza o idilică și nesupusă dorință născută în incorigibilul amant amanetat și transformat într-un banal afemeiat…
Vă rog să vă opriți, eticheta asta presupune intrarea în rol, este dificilă aprofundarea și mai apoi este la fel de dificilă retragerea. Nici nu visați câte cratițe mi-am luat în freză, câte piedici mi-au fost puse și de câte ori am fost îmbrâncit pe scări din prea multă sau prea puțină dragoste. E viață grea asta de afemeiat, de săritor din floare în floare, de intrigant și de cuceritor, de vorbitor în limbi străine și de scăldat în tot atâtea paturi, așternuturi, baldachine.
Știu bine, deci, că vă pricepeți la arătat cu degetul și eu, la complimentat arătătorul, știu bine să ocolesc bârfitoarele sau bârfitorii și să ajung la țintă. Scopul meu este unul nobil, ofer dragoste, multă dragoste și plăcere, ofer ce pot și unde pot, permit și sunt acceptat în mai mult de o locație, consum și mă las savurat de mai multe femei, nu, nu iubesc îndelung, îmi place preț de o clipă, așa cum lor, femeilor, nu le prea place, rănesc și sunt înjurat, fur și sunt condamnat, am plase întinse peste tot și pescuiesc acolo unde apare fisura în cuplu, acolo unde se instalează incertitudinea, despărțirea, sunt ca un liant de avarie, mă vezi, te ridic în slăvi și mai apoi dispar, te las să zbori sau să cazi, de tine depinde, un veritabil afemeiat nu este responsabil de curse lungi, preferă schimbarea, iubește aventura, hai, gata, deja m-am plictisit, am fugit, caut ceva nou, poate o nouă formă, poate un nou sfârșit.
Nu uitați să mă serviți cald, la ceas ascuns, departe de prejudecăți și de falsă pudoare.
