Ai lins tot, până la capăt și apoi și degetele?

0
1029

Nu mă deranjează că nu sunt personajul pozitiv din povestea vieții mele. Și asta pentru că în realitate, spre deosebire de poveștile din cărți sau filme, personajele pozitive nu câștigă aproape niciodată. Cele câteva excepții sunt insignifiante. Iar dintre ele, un căcat de accident sau un căcat de cancer își iau comision. Baban. Că, nu știu cum se face, dar și moartea când se pune pe treabă, nu se încurcă, seceră la întâmplare, dar parcă și alege pe sprânceană uneori: pe cei mai tineri, mai buni, mai deștepți și cu un potențial de care omenirea nu va putea beneficia vreodată… asta așa, ca o tristă constatare, căci până la urmă, mai devreme sau mai târziu, destinația este, invariabil, aceeași.

Trăgând line, cred că cea mai importantă întrebare este dacă ți-a plăcut să trăiești. Sau, mai exact spus, dacă ți-a plăcut să trăiești viața pe care ți-ai făcut-o. Scurtă, lungă, câtă a fost să fie, dar măcar ai lins tot, până la capăt și apoi și degetele? Ai făcut-o lată ori de câte ori ai avut ocazia? Ai încălcat reguli stupide și nu ai respectat standarde aberante? Ți-ai impus punctul de vedere și te-a durut nici măcar undeva de părerile gloatei? Ți-ai înfruntat fricile și ai dansant cu demonii proprietate personală? Ai făcut și bune, dar și rele? Dintre cele pe care să le fi plătit, să te fi usturat și apoi să le fi ținut minte toată viața? Ai încercat măcar să-ți împlinești un vis? Sau pe toate? Ai renunțat la „ce trebuie” pentru „ce vreau”?

Dacă da, aia e! Poți să consideri că ai tras lozul cel mare, moartea nu prea mai are ce să-ți ia…

Dacă nu, tot aia e, că e nevoie și de ratați pe lumea asta…

(fragment din „Confesiunile unei fete rele”, volumul 2 aflat în lucru)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord