Tehnic vorbind, mi-am înșelat soția, practic, m-am răzbunat, în realitate, m-a lăsat, a divorțat pentru că am fost un pacient dificil și nu am avut încredere în ea. Ce părere aveți? Am reușit performanța de a-mi strica familia și de a rămâne pe drumuri doar pentru că am fost gelos, pentru că nu am știut cum să gestionez situația și pentru că am ținut să fac și eu ce credeam că face ea.
Da, mă uitam la soția mea cum se aranjează și o vedeam direct cum se întâlnește cu câte unul. O vedeam cum vorbește și deja o vedeam direct în pat cu respectivul, o priveam cu frică, cu sentimentul că deja s-a dus, că m-a înșelat, că m-a părăsit. Îmi intrase virusul geloziei în măduva oaselor, îmi mânca creierul, mă rodea pe dinăuntru și acționam în consecință. Ea se pregătea să meargă la o ședință cu cei din echipa ei, eu mă pregăteam și mă duceam la un masaj erotic. Ea vorbea frumos cu instalatorul sau cu poștașul, eu mă scurgeam de acasă și iar mergeam la masaj. Da, mi se părea că toți bărbații din lume o plac și o invită la câte o partidă de sex și, mai grav, o vedeam cum nu este capabilă să refuze, știam că este disperată după sex, știam că preferă sexul oral și că, pentru așa ceva, nu-i trebuia mult timp.
Mi-o imaginam cum se bucură de unele mai mari, mai potente, mai fine, mai… Începusem să-i reproșez, să o fac în toate felurile, să-i spun că este o femeie ușoară, iar ea se apăra spunându-mi că sunt bolnav, că trebuie să consult un medic sau un psiholog. Atunci mă aprindeam și mai tare și o amenințam că pot și eu să o înșel, că, dacă vrea, o duc cu mine și îi demonstrez că pot și eu. Îmi spunea că sunt nebun, că am o imaginație bolnavă, nu recunoștea, mă acuza tot pe mine și mă amenința cu divorțul.
Nu, nu am crezut-o! Nu am crezut că poate să renunțe la mine, nu am crezut că, în doar câteva zile, pot pierde tot, că, în câteva ore, viața se poate schimba în halul acesta. Acum privesc în urmă și realizez că ea era o femeie la locul ei, a divorțat și nu s-a mai căsătorit, nu are pe nimeni, am verificat. În repetate rânduri am încercat să vorbesc cu ea și să o rog să mă primească înapoi, dar mi-a spus că așa îi este mai bine, că acum este liberă să aleagă cu cine se culcă și că nu înșală pe nimeni, atâta timp cât nu are un parteneriat bazat pe hârtie. Mi-a mai spus că se șterge la fund cu actele de căsătorie, cu instituția învechită care obligă oamenii să stea împreună mai mult decât este cazul. A cam deviat de la normal, dar a avut motive, a suferit mult.
Despre mine, pot să spun că o urmăresc și acum, că am înțeles, că sunt bolnav și că mi-am imaginat mai mult decât exista, decât se putea. Vreți să o spun? Vreți să auziți că am fost un bou? Nu! O să vă spun că am iubit fără măsură, că am iubit cu frică, cu patimă și cu disperare…
