Ar fi vrut să-l aștept cu masa pusă când vine de la alte femei

0
2686

„Atâta timp cât ești viu, nu ai ce să regreți, căci încă mai ai posibilitatea să faci, să desfaci, să schimbi, să decizi, să acționezi. Profită de ea! Regretele sunt toxice și te țintuiesc pe loc. Ele nu fac altceva decât să alimenteze strigoii trecutului și să țină lumina închisă pentru ca aceștia să te poată bântui după placul inimii. Așa cum nu se întoarce clipa ce tocmai a trecut, nu se va întoarce niciuna dintre deciziile pe care le-ai luat cândva și cu care acum nu mai ești de acord. Așa cum nu poți șterge urmările faptelor tale, nu ai cum „rezolva” regretele. Dar ai cum le dizolva… și asta ar fi cea mai înțeleaptă decizie pe care o poți lua în privința lor pentru a scăpa…”

Ai fi zis că doar o femeie trecută prin viață și dată cu capul de toate pragurile ar putea gândi așa, însă ea era nepermis de tânără. Mai tânără ca mine, mai puțin hârșâită, dar asta nu o împiedicase să ajungă devreme în viață la niște concluzii la care alții nu ajung nici în două vieți.

O ascultam cu plăcere, dar și cu o serie de întrebări nerostite pe care știu că le intuia. Nu avem de gând s-o hărțuiesc adresându-i-le, dar era clar că dacă voia să-și valideze complet discursul, ar fi trebuit să înceapă să răspundă măcar la o parte dintre ele.

– Știu că vrei să știi cum am ajuns eu la concluziile astea „înțelepte”, nu? Și ai dreptate, și eu aș vrea în locul tău să înțeleg de unde și până unde. Povestea mea e simplă, clară și… banală. Dar e a mea și eu am încercat să fac ce am știut mai bine cu ea, așa cum a fost.

Am ieșit de curând dintr-o relație de lungă durată și asta după ce, în urmă cu nici două luni, îmi ceruse mâna. Evident că acceptasem, evident că eram fericită, evident că am și început pregătirile, chiar dacă nu aveam nicio dată fixată… În vreo trei săptămâni, îmi cumpărasem deja rochia și stabilisem nașii, plus alte câteva aspecte ce s-au lăsat rezolvate din timp. Ce să mai, eram ca și măritată. Dar… pentru că în orice poveste există și un „dar”… mi-a propus ca până la căsătorie să avem o relație deschisă pentru a putea experimenta tot ce ar mai fost de experimentat, pentru că el consideră căsătoria sfântă. „Căsătoria” ca instituție, dar nu și femeia alături de care trăiește, cu sau fără acte, ai înțeles, da? M-a șocat, normal, și am avut brusc revelația că, de fapt, mă aflu pe marginea unei prăpastii. Așa că, ghici ce am făcut?

– L-ai părăsit!

– Greșit! Am acceptat ideea lui și m-am pus pe… „experimentat”. Doar că, la scurt timp, și-a dat seama că, de fapt, nu-i convine, și că ar fi preferat să experimenteze numai el, iar eu să stau cumințică, ca până acum, și să-l aștept cu masa pusă când vine de la alte femei. Și mi-a spus-o. Pe ocolite, dar mi-a spus-o. Culmea tupeului, nu? I-am replicat că treaba stă simplu, amândoi suntem în aceeași barcă, se aplică pentru amândoi aceleași reguli. Nu i-a convenit și… a rupt logodna! Pentru mine se rupsese, oricum, din momentul în care venise cu propunerea…

– Ai fi preferat să nu-ți spună? Să nu fie sincer?

– Nu eu, dar el, da… și mi-a aruncat în față că nu am apreciat, așa cum zici și tu, „sinceritatea” lui până la capăt și că mai bine făcea ca alți bărbați care își înșală iubitele și soțiile pe rupte etc și tra la la… dar deja era mult prea târziu pentru orice ar mai fi spus. Pentru ambii. Aș fi preferat să nu fi simțit vreodată nevoia unei relații deschise, chiar și pe perioadă scurtă. Asta îmi spunea mie că ceva era neînregulă cu noi și atunci, de ce să ne căsătorim?

De aceea zic, fără regrete… îl iubesc pe nemernic și probabil că-mi va trece (sau nu) la un moment dat. E irelevant. Important este că nu regret nimic din tot ce am făcut. Nu am timp și nervi de uzat cu un astfel de comportament distrugător. Fie ce-o fi, eu merg mai departe. Simplu, nu?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord