Toate își caută soarele și absolut toate se topesc când dau de el, când îl găsesc, când îl zăresc.
Alo, fetelor, la ce să-l mai cauți atât și la ce bun să alergi după un presupus soare când, odată cu depistarea presupusului, încep să apară norii negri pe cerul căutărilor? La ce bun atâta căutare și mai apoi să-ți fugă ochii neobosiți după un alt și iar un altul și, tot așa, după un nou soare?
Da, la 40 de ani și tot atâtea grade, femeile sunt precum înghețata, se topesc dacă sunt expuse la un alt soare, la o altă perspectivă, la o altă variantă. Să fie curiozitate? Să fie saturație? O putem numi cum vrem și unele femei ajung până acolo încât să o și recunoască, situația asta este atipică, este parcă dintr-un alt film, situația asta scapă de sub control și fleoșc, te trezești cu primul soare înșelat, abandonat, părăsit, intoxicat cu o nouă realitate în care înghețata lui preferată s-a topit la umbra unui alt prinț, ba nu, la umbra unui alt soare, ba nu, la umbra indiferenței și a poftei de a te înconjura de razele noului, razele schimbării, acele raze care ne doare și care ne arde spre a ne crește coarne, spre a ne defini precum încornorați, spre a ne exprima în caracteristic stil uman.
La 40 de ani și de grade, femeile se transformă în ultimul kerosen de pe planetă și pleacă să fie consumate, arse, trase de soare și revitalizate. Să le fie de bine și nouă să ne fie de păr creț și de măciucă și de toate apelativele ce dau naștere controverselor din familiile tradiționale care se spetesc să chinuie femeia și bărbatul deopotrivă, care se muncesc să ascundă poftele umanoizilor și să atribuie individului calități de super oameni ce, odată căsătoriți, își scot ochiul de sticlă al minții și nu se mai uită în jurul lor pentru că a intervenit între timp solemnul jurământ creștin ce a scos animalicele porniri și le-a pus la uscat, evident, la soare.
Vedeți? Faci ce faci și tot la topit ești condamnat și asta pentru că totul se învârte în jurul soarelui, în jurul verii, în jurul ei, al femeii topite, al îndrăgostitei, al ei, părăsitei de după consum ce se întoarce cu fața din nou la familie și ce tânjește iar la recunoașterea statutului ei. S-a topit, dar acum și-a revenit! S-a ars, dar s-a întors și acum vrea să fie numai a ta! Dacă nici asta nu est o veritabilă poveste de amor, propun să ne cumpărăm creme cu înaltă protecție solară și să ne spoim abundent cu ele din timp pentru că se anunță, evident, la radio, ploi.
Morala: Cine nu are umbrelă să nu se uite după femei!
