A fost un concurs de împrejurări, a fost o relație deschisă, puteam să aducem pe cine voiam acasă, regulile erau clare, puteam umbla cu cine doream. Nu, gelozia nu-și avea rostul și locul în relația asta modernă a noastră, dar eu am fost veriga slabă, eu am ezitat și am călcat pactul în picioare. Mergeam cu alte femei și încercam să mă fac văzut, încercam să o informez mereu, să vadă că sunt activ, să vadă și să o doară, dar la ea totul era natural, la ea bucuria de a mă vedea cu cineva era evidentă. Acolo a început gelozia mea, acolo s-a declanșat calvarul trăirilor mele.
Fiecare bărbat în compania căruia reușea să iasă mă umilea cu privirea când venea acasă, la noi. Fiecare dintre cei prezentați îmi părea mai frumos și mai bine dotat. Erau eleganți și se vedea de departe. În comparație cu mine erau niște bărbați puternici, frumoși, educați, de înaltă clasă. Nu, ei nu se compromiteau, ei doar se bucurau și plecau mai departe, eu rămâneam acolo și încasam toate acele dureroase amintiri.
Am implorat-o să încetăm acel joc, să ne vedem de viață fără a mai pângări căminul conjugal, dar era prea târziu, prinsese gustul libertății, al umblatului fără de socoteală, se distanțase de mine și mă rănea cu noua ei atitudine. Venise momentul să-i aplic o pedeapsă și am ales să-i spun că o iubesc. Atunci a început să plângă și să-mi spună că ea nu iubire a căutat, că pentru ea este mai importantă libertatea, că înainte să mă cunoască a fost ținută în captivitate și că acolo a trebuit să se prostitueze. Am plâns împreună și ne-am despărțit, am suspinat și ne-am văzut fiecare de viața lui.
Azi privesc în urmă și regret că nu am putut să o fac să se simtă bine cu mine, că nu am fost capabil să respect regulile jocului nostru, azi mă uit în spate și înțeleg că oamenii nu sunt ai nimănui, că nu aparțin sentimentelor sau semenilor lor. Azi, mai mult ca oricând, îmi doresc să fiu liber, să nu mai fiu trimis de viață acolo unde sentimentele sunt interzise, acolo unde speranța a fost distrusă, îngropată.
Sunt Samuel X și am decis să vă spun o poveste bizară, una pe care o purtam în stomac și care dădea naștere unor fluturi urâți, schimonosiți, abătuți de la normalitate. Sunt Samuel X și azi am scris despre oameni care aparent sunt bolnavi, dar care au o viață ciudată, privită ca vulgară din exterior, azi am scris și am închis frânturi din realitate, frânturi ce au să vă chinuie pentru că nu le puteți înțelege. Nu, această femeie nu ocolise școala, această femeie nu renunțase la educație nici măcar atunci când fusese vândută. Ea doar traducea, traducea din latina veche, traducea de mult, avea cea mai veche meserie din lume, era perfectă…
