Aveam 19 ani, am plecat la agățat și ne-am trezit infractori

Dintre toate aventurile tinereții, mi-a rămas una ce nu cred că se va șterge din memorie, una care avea să mă marcheze și care avea să mai șlefuiască din impulsul și din inocența acelor ani.

Eram doi prieteni nedespărțiți și umblam toată ziua să facem noi cuceriri, să ne distrăm, să agățăm, eu sau el nu conta, mereu aveam grijă să ieșim în patru, așa ne plăcea, așa eram fericiți. Nu vă gândiți la prostii, nu ne combinam între noi, cupluri normale, firești, eu cu una, el cu alta, este clar? Nu ne judecați înainte de a ajunge la sfârșit.

Revin. Așadar, așa ne petreceam noi vremea pe la 19 ani și aveam senzația că toată lumea este la picioarele noastre. Cu toate astea, la un moment dat, intrasem de două săptămâni în postul prostului, adică în ghinionul săracului, în zilele acelea în care nu pică nici dacă dai cu tunul, lipseau partenerele, pauză totală, lipsă femei la inventar. Spre a ne linge rănile, ne retrăgeam într-un bar în centrul orașului și ne puneam pe așteptat și nimic, două săptămâni în care nu am dat și nu am primit nici măcar o cafea, toate veneau însoțite și plecau la fel, toate până când, undeva târziu în adâncimea unei nopți ploioase, ușa barului a fost deschisă și, ca prin minune, plouate, ude, proaspete, apetisante au intrat în bar două femei singure, potrivite vârstei noastre, două presupuse victime ale acelui stil de agățat tipic nouă.

Da, nu am stat pe gânduri, am trecut urgent la fapte, le-am ajutat să-și scuture gecile inundate în stropii mari de afară, le-am invitat lângă teracota din bar, exact acolo, la masa noastră, pentru că doar acolo te puteai încălzi urgent. Două vinuri fierte cu piper și scorțișoară au fost remediul ideal, asta le-a deschis și limba și sufletul și, uite așa, am aflat că erau singure și că, de la o vreme, nici lor nu le prea ieșise treaba cu dragostea. Bucuria era cu atât mai mare cu cât fiecare își găsise corespondent, partener…

Totuși, la nici o oră de la venire, au pretins că merg la baie și au fugit din bar. Ne-am dat seama târziu că am rămas buni de plată și tot atunci că factura era una babană. Nuci prăjite și trase în ciocolată, cafea cu fructe de pădure și frișcă naturală, vinul fiert de care vă vorbisem înainte, alune și două doze de cola pe care le-au acompaniat cu câte 100 de votcă, o nimica toată până la urmă când ai bani la tine și ești pregătit sufletește de aventură, doar că noi nu prea aveam resursele atât de bogate și astfel am fost nevoiți să ieșim în stradă să le căutăm. Nu le-am invitat decât la vinul fiert, ele au comandat, dar au stat cu noi la masă și cei de la bar au înțeles că sunt cu noi.

Pe scurt, am ieșit în stradă și le-am găsit la o trecere de pietoni din apropiere, le oprise o patrulă și le făcea percheziție. În momentul în care ne-am apropiat, au început să ne arate cu degetul și să spună că geanta este a noastră, că le-am obligat să o ducem unui client, urlau și ne indicau pe noi. Poliția a reacționat instantaneu și ne-a pus cătușele. Acum totul părea o partidă extremă de sex, nici nu mai știam ce să spunem, am încercat, dar ne-am văzut urcați urgent într-o dubă și, burdușiți bine, acolo, în întuneric. Urlau la noi și ne numeau traficanți, ne-au bătut și ne-au debarcat într-un sediu de poliție.

Următoarele 24 de ore au fost critice, ne-au confruntat cu ele și, după toată nebunia asta, ne-au dat drumul pe stradă… Ne uitam buimăciți și nu înțelegeam nimic. Nici până în ziua de azi nu știm ce aveau în geanta aia. Oare ce o fi fost? Oare ce i-a determinat pe polițiști să ne aresteze preventiv? Așa ceva numai prin filme mai vezi, dar, în realitate, soarta omului se poate întoarce la 180 de grade. Am plecat la agățat și ne-am trezit infractori! Norocul nostru că poliția nu este așa de naivă, că au făcut cercetări și că au înțeles, până la urmă că noi nu eram decât niște victime.

Vă pup, sunt SX și v-am dat cu rest! Caut femeia în compania căreia să traduc din latina veche…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here