Ca să fim înțeleși încă din capul locului, nu mă refer la te miri ce joc intim – care ar trebui să rămână acolo, în intimitate -, ci la cu totul și cu totul altceva, deloc romantic, deloc kinky, deloc senzual, și anume la modul în care unele femei găsesc de cuviință să-și trateze soții. Și nu este vorba nici măcar de clasicul „ținut sub papuc”, ci de o chestie mult mai subtilă pe care, lejer, am putea-o compara cu ținutul în lesă și asta pentru că există un anumit grad de lejeritate, există o oarecare iluzie a libertății de mișcare, dar… cu limită. O limită cu mult mai exigentă decât cea a bunului simț și a decenței specifice oricărei relații sănătoase, o limită ce este impusă de către ea, stăpâna absolută a cuplului.
Bărbatul în lesă este acela care nu are acasă o soție, o parteneră egală lui, o persoană cu care să împartă totul, ci o șefă, o stăpână de sclavi, dar una drăguță și amabilă, zâmbitoare, fana ieșirilor cu băieții dacă vin și fetele, fana meciurilor de fotbal, dacă durează maxim o repriză, fana berii… fără alcool, a salatelor fără sare și a respectării propriilor reguli cu zâmbetul atârnat între urechi.
Bărbatul în lesă este cel ce sărută evlavios urmele soției, dar o face că vrea el, nu că i se impune de la centru, este acel fost băiat bun și blând, vânat de o „doamnă” mai cu experiență care, sătulă de șuturi undeva de la viață și de colindat prin diferite paturi, s-a decis să se așeze nu la casa ei, ci la casa unui creștin mai slab de înger pe care să-l facă să aibă impresia că, odată cu venirea ei în viața lui, raiul i s-a deschis sub picioare. Doar, ce să vezi, ăla de dedesubt, nu prea e rai, în ciuda fardului pe care doamna, cel puțin la început, face vagi eforturi să-l aplice realității.
Bărbatul în lesă e acel nefericit ce stă cu orele la muncă doar pentru a amâna cât de mult întoarcerea în sânul căminului conjugal – deși nici măcar nu-și dă seama de asta – acolo unde se dezlănțuie dezastrul, de multe ori doar din cauza faptului că el a îndrăznit să respire în preajma ei și a făcut-o cumva agresiv, iar sensibilitatea de doamnă nu-i permite să suporte astfel de afronturi. Dar, ca otrava să nu pară amară, la sfârșit îi pune poalele în cap și el se simte din nou fericit și împlinit, căci, ce să vezi, pe ea nu prea o doare capul, deși, dacă ar sta să se gândească, tot numai când a vrut ea s-s întâmplat să aterizeze împreună în pat.
Bărbatul în lesă este eminamente trist, dar crede destul de convins că este vina lui, căci nu are motive să fie așa, din moment ce căsnicia lui este una minunată.
Uneori, bărbații poartă lesa, alteori, e invers.
