Ah, da, ca mâine fac 40 de ani. Cu ocazia acestei vârste impresionante, m-am gândit să pun pe tapet o întrebare existențială care bântuie mințile multor femei la fel de experimentate în arta vieții ca mine: mai are rost să mă mărit?
În această perioadă a vieții mele, când bunica îmi spune că așa arată „maturitatea”, iar bărbații de 20 de ani mă numesc „doamnă”, mă întreb dacă ar fi trebuit să vânez inelul de logodnă înainte să împlinesc patru decenii. Ah, romantismul, dulcea mea pasiune…
De ce să mă mărit? Ca să aibă cine să-mi țină de urât în fiecare dimineață și să-mi critice ținutele vestimentare? Sau poate pentru a avea cineva căruia să-i explic că întârzierea mea cronica nu este, într-adevăr, o formă de dispreț față de timpul său valoros, ci, mai degrabă, o formă de a mă întreține cu misterul? Sau poate nu mi-a mai controlat nimeni de mult programul și viața?
Și, să fim serioși, cine mai are timp de planuri de nuntă grandioase? Când te apropii de vârsta de 40 de ani, nunta ta de vis se transformă într-un eveniment restrâns la care inviți doar rudele apropiate și câțiva prieteni care nu au altă opțiune pentru acea seară.
Pe de altă parte, mai am și eu acea strânsă listă de dorințe și așteptări de la viitorul soț. Să fie grijuliu, să știe să schimbe un bec, să nu mai lase capacul de la toaletă ridicat, să-și aducă aminte să cumpere lapte după ce bea ultimul pahar și să înțeleagă că o zi perfectă înseamnă să nu mă bată la cap cu nimic.
În cele din urmă, poate că întrebarea „Mai are rost să mă mărit?” e pusă într-un mod prea pesimist. Poate că la 40 de ani e momentul perfect pentru a-ți găsi partenerul de viață, pe cineva cu care să împarți entuziasmul descoperirii primelor fire de păr alb și bucuria de a deveni o expertă în creme antirid. Mai știi?
Deci, da, poate că fac 40 în curând, dar asta nu înseamnă că sunt obligată să mă mărit, la fel cum nu se pune problema că aș fi obligată să n-o fac. Poate că rostul de a mă mărita e acolo undeva, într-un dulap, ascuns printre hainele de ocazie și amintirile despre fostele relații. Sau poate că rostul este pur și simplu să mă bucur de zilele ce vor urma, să sărbătoresc cu un pahar de vin și să-i dau unei astfel de întrebări răspunsul pe care îl merită cu adevărat: „Vom vedea, doar viața, e plină de surprize!”.
