Uneori, dorința de a elimina complet duritatea din educație duce la o altă extremă: lipsa limitelor. În școli, învățătorii și profesorii observă tot mai des copii care contestă regulile, refuză să își facă temele sau pur și simplu nu participă la activități în timpul orelor.
În ultimii ani, tot mai mulți părinți încearcă să își crească copiii diferit față de cum au fost ei educați. Mulți își amintesc o copilărie în care disciplina era impusă prin frică, țipete sau chiar pedepse fizice. Astăzi, tot mai multe familii încearcă să evite aceste metode și să construiască o relație bazată pe dialog, respect și empatie.
Intenția este una foarte bună. Însă, uneori, dorința de a elimina complet duritatea din educație duce la o altă extremă: lipsa limitelor. În școli, învățătorii și profesorii observă tot mai des copii care contestă regulile, refuză să își facă temele sau pur și simplu nu participă la activități în timpul orelor.
Psihoterapeutul Alina Șerban spune că această situație apare, de multe ori, dintr-o interpretare greșită a ideii de parenting blând.
Empatie, dar și repere clare
Parentingul modern pune mult accent pe empatie și pe respectarea emoțiilor copilului. Este o schimbare importantă față de generațiile anterioare, în care emoțiile copiilor erau adesea ignorate.
Totuși, empatia nu exclude limitele. Din contră, copiii au nevoie de reguli clare pentru a înțelege cum funcționează lumea din jurul lor. „Limitele nu sunt o pedeapsă pentru copil. Ele sunt o formă de ghidaj și de protecție. Copiii au nevoie să știe unde se termină libertatea lor și unde începe responsabilitatea”, explică Alina Șerban.
Atunci când regulile lipsesc sau se schimbă constant, copilul poate deveni nesigur și confuz.
