Când prostul ajunge șef și curva, doamnă

0
4188

Mi-ar fi plăcut să scriu că asta este excepția de la regulă, dar nu, nu este deloc așa, dimpotrivă. Asta este regula, prostul nu se lasă până nu ajunge în vârf, acolo unde să poate face ce vrea el, să dea ordine tuturor, dar nu și socoteală, unde să fie mai presus de orice, inclusiv de lege, iar banii să-i vină frumușel, pe bandă rulantă, nu contează prin ce mijloace, educația și munca fiind pentru tractoare, iar curva nu se lasă până când nu i se spune „sărut-mâna, doamnă”, și asta în timp ce-și ține fusta ridicată și semnalizează. Deh, exprimare plastică ce, din păcate, nu este doar o metaforă gratuită.

Trăim într-o lume defectă. Una care te face să te îndoiești puternic de clasicul „binele învinge răul” și asta pentru că forța „răului” (și aici încap toate mizeriile, lașitățile, trădările, tâlhăriile, distrugerile, minciunile, crimele, nedreptățile etc de care omul este capabil) este pe zi ce trece mai puternică, mai făloasă, mai populară și mai iubită de mase. Ok, generalizez, dar nu exagerez.

Aș vrea să fiu contrazisă de realitate.

Aș vrea să nu mai acordăm credit nulităților, aș vrea să nu mai punem deasupra valorilor reale și greu de construit, susținut și respectat, o pi*dă frumos vopsită, un gunoi, un slugoi ce și-a vândut sufletul, un criminal dovedit, o târâtură al cărei putregai strălucește, un zero absolut…

Aș vrea să cred că încă se mai poate să schimbăm trendul, să deviem direcția, să deschidem ochii, să dezdoim spinările, să dăm mai puțin din gură și din taste și mai mult din fapte.

Aș vrea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

* Bifarea casetei GDPR este obligatorie

*

Sunt de acord