Nu sunt deloc răutăcioasă atunci când spun „mai urâtă”. Am simțul estetic destul de dezvoltat și, în naivitatea mea, ori de câte ori vedeam pe stradă o femeie frumoasă i-o arătam și lui, s-o admirăm împreună, ca pe un obiect de artă rar, ca pe un dar al naturii nu doar pentru ea însăși, ci și pentru desfătarea ochilor și a sufletului celorlalți. Poate de aceea nu m-aș fi așteptat să trec printr-o experiență atât de dureroasă și să fiu părăsită, culmea, nu pentru o femeie precum cele pe care i le arătam eu pe stradă, ci pentru una pe care eu o consideram, dacă e să mă exprim elegant, nu la fel de frumoasă ca mine, deși, dacă e să fiu cinstită, e urâtă de-a dreptul, fără ca măcar să aibă acel farmec irezistibil pe care multe femei, nefiind neapărat drăguțe, îl au cu prisosință. Astfel, am fost nevoită să fac față unor emoții cu atât mai grele și, bineînțeles, într-un final să învăț din această experiență.
La început, m-am simțit trădată, de două ori trădată și umilită. M-am întrebat ce a putut să vadă el la acea femeie înaltă, osoasă, fără forme, cu un nas lung și drept, cu ochi mici și apropiați. Am început să îmi pun la îndoială frumusețea și să mă simt nesigură de mine însămi, întrebându-mă dacă nu sunt suficient de frumoasă sau poate suficient de urâtă. Însă, în timp, am realizat că frumusețea nu este totul într-o relație.
Astfel, am învățat că ceea ce contează cu adevărat este conexiunea emoțională dintre doi oameni. Acea femeie pe care el a ales-o, până la urmă, poate fi mai potrivită pentru el decât am fost eu. Poate au avut mai multe lucruri în comun sau poate ea i-a oferit altceva decât ceea ce am putut eu oferi. Nu? O altfel de gândire nu ar face decât să mă îngroape și mai mult în hățișul gândurilor și al durerii.
În plus, am realizat că frumusețea fizică este relativă și subiectivă. Ceea ce poate fi frumos pentru unul poate să nu fie la fel de atractiv pentru altul. În schimb, ceea ce contează este frumusețea interioară și cum ne tratăm reciproc într-o relație.
Am învățat și că nu trebuie să îmi pun valoarea în mâinile altcuiva. Eu sunt responsabilă pentru fericirea mea și trebuie să îmi găsesc stima de sine și fericirea din interior, nu din exterior. În loc să mă concentrez pe ceea ce nu am, am început să mă concentrez pe ceea ce am și să îmi dezvolt pasiunile și interesele mele personale.
Da, despărțirea de fostul meu partener, dar și alegerea lui neașteptată m-au învățat multe despre mine și despre relații în general. Am învățat că frumusețea fizică nu este totul și că o femeie urâtă poate fi preferată, dacă are alte calități sau dacă, pur și simplu, îi satisface mai bine anumite nevoi, indiferent de tipul lor. Am învățat și să îmi găsesc fericirea și stima de sine eu cu mine și nu printr-un bărbat. Căci, după cum vedeți, bărbații vin și pleacă, dar eu rămân cu mine însămi până la sfârșit! Ah, și încă ceva. Gata cu complexele! Dacă acea femeie a putut să despartă un bărbat însurat, înseamnă că există speranță și pentru femei ca mine care nici măcar nu caută să se bage în relația altora, ci, pur și simplu, vrea să fie iubită de un bărbat liber care, la rândul lui, a învățat câte ceva despre viață.
