În umbra poveștilor de iubire perfecte se ascunde uneori o realitate greu de acceptat: infidelitatea. Psihoterapeuta și experta în dinamica relațiilor Esther Perel, care studiază cuplurile de peste patru decenii, spune că există un singur fir roșu care leagă majoritatea celor care trădează. Nu e despre sex. Nu e despre oportunități. Nu e nici măcar despre lipsa iubirii. Este despre o formă de moarte interioară.
A numit-o „deadness” – ceea ce mulți dintre noi simt, dar nu știu că are un nume.
De ce „moartea emoțională” apare în cuplurile lungi
Perel și specialiști care îi analizează cercetările consideră că acest fenomen se strecoară pe furiș în relații în care rutina a devenit mai puternică decât dorința. Jess Matthews, expertă în dinamica de cuplu, descrie această stare ca pe o amorțeală profundă care nu vine într-o zi cu țipete și reproșuri, ci se așază în tăcere. Partenerii nu se mai văd ca bărbat și femeie, ci ca administratori ai aceleiași vieți: plăți, facturi, copii, treburi. Când totul se reduce la funcționare, în oameni se poate instala un gol interior.
Se iubește încă, dar nu se mai simte viață. Se trăiește unul lângă altul, nu unul cu altul.
Rutina devine în timp un dușman invizibil. Niciun cutremur nu anunță ce vine. Iar când cineva din cuplu realizează că nu mai simte nimic în prezența persoanei iubite, panica își face apariția.
Semnele care arată că „deadness”-ul s-a instalat
Nu vorbim despre un partener nepotrivit sau despre sfârșitul unei iubiri. Vorbim despre o deconectare care macină. Matthews a identificat câteva simptome des întâlnite la persoanele afectate:
• Totul seamănă cu o prietenie civilizată, dar lipsită de pasiune
• Viața personală e ternă, fără culoare sau impuls
• Unul dintre parteneri simte că e mereu „adultul responsabil” din relație, în timp ce celălalt așteaptă
• Lipsesc spontaneitatea și intimitatea, iar corpul nu mai răspunde la atingeri pentru că mintea e în altă parte
În spatele acestor semne se ascunde dorul de a simți din nou intensitatea trăirilor pe care le avem atunci când ne simțim doriți.
Infidelitatea, o fugă de sine
Multe persoane sunt convinse că cei care înșală vor să rănească. Realitatea, spune Perel, este diferită. Infidelitatea devine o cale prin care cineva încearcă să simtă că trăiește, să se descopere din nou, să își amintească cine a fost înainte ca responsabilitățile să-l copleșească.
Trădarea nu este întotdeauna o condamnare a relației, ci o încercare disperată de a reînvia propriul sine amorțit.
Matthews subliniază că acest tip de evadare nu este un gest calculat și rece, ci un impuls de supraviețuire emoțională dus la extrem. O modalitate imatură, egoistă, dar cât se poate de umană, de a da un șoc inimii adormite.
De ce se întâmplă în cuplurile unde există iubire
Aceasta este partea care doare cel mai tare. Infidelitatea poate apărea chiar și acolo unde oamenii se iubesc sincer. Doar că iubirea nu mai este trăită, ci administrată. Dorința, seducția, jocul – toate aceste ingrediente care mențin o relație vie dispar treptat, iar locul lor e luat de ceea ce Perel numește „monotonia afectivă”.
Partenerul infidel caută în altă parte ceea ce a pierdut în interiorul propriei vieți: entuziasmul, mirarea, energia acelei versiuni tinere și libere ale sale. Cel asupra căruia se răsfrânge trădarea nu înțelege cum e posibil. Se simte trădat, dar rămâne întrebarea: cui îi lipsea ceva cu adevărat?
Când „moartea emoțională” poate fi prevenită
Experții spun că antidotul pentru deadness este atenția conștientă față de ceea ce am construit. Cuplurile care reușesc să mențină o viață comună vibrantă au câteva lucruri în plus:
• Curiozitate continuă față de celălalt – ca și cum nu îl cunoști deja complet
• Disponibilitate pentru surpriză – a aduce noul în relații vechi
• Vulnerabilitate – să spui când te simți gol, nu să fugi
Dorința nu supraviețuiește în liniște eternă. Are nevoie uneori de turbulență, joacă, risc, spațiu personal.
Ce înseamnă, de fapt, să trăiești cu adevărat alături de cineva
Mesajul principal al lui Perel este tulburător, dar eliberează: oamenii nu înșală pentru că nu îi mai iubesc pe cei de acasă, ci pentru că nu se mai simt vii lângă ei. Iar această realitate ar trebui să ne facă mai atenți la propriile relații, nu mai aspri cu cei care greșesc.
„Deadness” nu este o scuză pentru trădare. Este un semn de alarmă. O invitație la a privi cu sinceritate cât de treji suntem în relațiile pe care afirmăm că le prețuim.
Deși iubirea pare garantată odată ce am spus „da”, adevărul este că ea moare dacă nu o reinventăm. Infidelitatea este adesea doar rezultatul final al unei linii vitale întrerupte cu mult timp înainte.
Cei mai mulți nu caută o altă persoană. Caută o altă versiune a lor. O versiune vie.
sursa: https://www.ladbible.com/
