Sunt iubiri care îți aprind inima, dar îți distrug sistemul nervos. Iubiri care par intense, magnetice, ca în filmele în care el vine după tine în ploaie… dar în realitate, acea ploaie e o furtună hormonală care te lasă epuizată, confuză și în prag de colaps. Când un om nepotrivit te iubește – sau mai exact, când pretinde că te iubește într-un mod care îți face rău – corpul tău începe să-ți dea semnale. Uneori subtile, alteori de-a dreptul violente.
Și nu, nu e doar în mintea ta. Nu ești prea sensibilă. Nu „exagerezi”. Corpul nu minte. Și când o relație nu-i face bine sufletului, nu-i face bine nici organismului tău biologic.
A iubi cu nod în gât: sistemul nervos sub atac
Un om nepotrivit e, de regulă, imprevizibil. Uneori te adoră, alteori te ignoră. Când îl confrunți, te acuză că ești dramatică. Când pleci, te trage înapoi cu promisiuni goale. Această alternanță între prezență și absență, între cald și rece, activează răspunsul de fight, flight or freeze din creierul tău – exact ca într-un pericol real.
Sistemul tău nervos începe să trăiască în alertă permanentă. E ca și cum ai locui într-o casă în care nu știi niciodată dacă ușa se va deschide cu flori sau cu o explozie.
Consecințele?
- Tulburări de somn
- Anxietate
- Dureri de stomac
- Căderi de păr
- Oboseală cronică
- Dificultăți de concentrare
- Dezechilibre hormonale
Hormonii dragostei devin hormoni ai suferinței
Când ne îndrăgostim, creierul eliberează un cocktail chimic: dopamină, serotonină, oxitocină, adrenalina. Ne simțim euforici, conectați, invincibili. Însă într-o relație toxică, acest mix devine destabilizator.
Dopamina – hormonul recompensei – devine un drog periculos. Pentru că nu știi când vei primi atenție sau afecțiune, devii ca un jucător de păcănele: continui să investești emoțional, în speranța că „următoarea dată” vei fi iubită cum meriți.
Oxitocina – hormonul atașamentului – te face să rămâi legată de cineva care îți provoacă durere, doar pentru că v-ați îmbrățișat după ceartă.
Adrenalina – hormonul stresului – îți menține corpul într-o stare de încordare continuă, ca și cum ai fugi de un pericol, în timp ce, paradoxal, te apropii tot mai mult de el.
Relațiile toxice îți dereglează bioritmul, imunitatea, digestia
Corpul tău devine scena unei bătălii invizibile. Pentru că nu mai ai siguranță emoțională, creierul tău activează cortizolul – hormonul stresului – în doze mari și constante. Asta slăbește imunitatea, crește inflamația în corp, afectează digestia și chiar poate contribui la dezechilibre tiroidiene sau afecțiuni autoimune.
Poți începe să ai:
- Probleme cu pielea (acnee, eczeme, urticarii)
- Dureri inexplicabile
- Menstruații neregulate sau absente
- Sensibilitate crescută la zgomot, lumină, atingeri
- Un apetit dezorganizat: ori mănânci compulsiv, ori uiți să mănânci
Totul pentru că organismul tău trăiește într-o stare de hipervigilență. Și de fiecare dată când speri că „de data asta va fi bine” și nu e, el primește încă o dovadă că nu e în siguranță.
De ce rămânem, dacă ne face atât de rău?
Pentru că iubirea devine confuzie. Pentru că ai învățat că a suferi înseamnă a iubi. Pentru că poate așa au fost modelele din copilărie. Pentru că, într-un mod ciudat, creierul tău s-a obișnuit cu haosul și acum îl numește „acasă”.
Se numește trauma bonding – o formă de atașament care se creează între victimă și abuzator, în care momentele de afecțiune devin recompense rare, după multă durere. Exact ca în dresajul emoțional.
Cum îți vindeci corpul când ieși dintr-o astfel de relație?
- Îți recapeți ritmul propriu. Somn regulat, mese hrănitoare, mișcare blândă. Nu ca disciplină, ci ca grijă față de tine.
- Îți calmezi sistemul nervos. Prin respirație conștientă, yoga, meditație, natură, terapie somatică.
- Îți recunoști emoțiile. Nu le reprima. Scrie-le. Vorbește despre ele. Plângi-le. Eliberarea emoțională e parte din detoxifierea fizică.
- Ruperea completă a contactului. Fără mesaje, stalking, reluări. Corpul tău are nevoie de spațiu să învețe că pericolul a trecut.
- Construiește relația cu tine. Ascultă-ți nevoile. Răspunde-ți cu blândețe. Învață să îți fii tu însăți sprijin.
Iubirea nu e un test de anduranță. Nu trebuie să ți se strângă stomacul la fiecare mesaj, să ți se taie respirația de la o simplă absență, să te doară pielea de atâta nesiguranță. Când e potrivit, iubirea te liniștește. Îți face inima să bată normal, nu haotic. Îți dă somn liniștit, nu insomnii. Îți dă energie, nu epuizare. Îți vindecă corpul, nu-l dezintegrează.
Și dacă simți că relația în care ești îți rănește sănătatea, mintea, spiritul – ai tot dreptul să pleci. Nu pentru că nu iubești, ci pentru că te iubești.
